Posted by: A Reader on: 22 septembrie 2009
In cazul meu, e vorba de Homer, Proust, Kafka, Gogol si Saramago. Or mai fi si altii, dar pe acestia i-am gasit in biblioteca parintilor, ceea ce face situatia un pic jenanta pentru mine:
Homer – Iliada
Marcel Proust – In cautarea timpului pierdut; Guermantes
N.V. Gogol – Suflete moarte
Franz Kafka – Procesul
Jose Saramago – Memorialul de la Mafra
Asta nu va ramane asa. Sper ca pana la anul sa citesc macar 2-3 dintre ei – daca nu, aveti dreptul sa ma trageti de urechi.
Dau leapsa asta nou-nascuta (doar daca vor) lui dragos c, care tocmai mi-a raspuns la alta (iau in schimb leapsa despre Mihail Sebastian, initiata de el, ca sa fim chit), lui capricornk13, care pana recent era in aceeasi situatie ca mine in ce il priveste pe Proust si oricui care o doreste sau mai bine zis are curajul sa raspunda la ea.
@ Radu Vancu: Malcolm Bradbury era David Lodge toata ziua (cred ca si pe inserat). Zic asta pentru ca sigur n-am citit nici un Malcolm Bradbury
Se poate, se poate, deşi mie mi se pare, azi ca şi ieri, că scena e din “Un om al istoriei”. N-am cartea la îndemână acum, dar chiar dacă mă înşel, tot am dreptate – demonstrez astfel ce cititor neserios sunt, în ton cu leapşa
Gata, m-am lămurit – am încurcat “Changing Places” al lui Lodge cu “The History Man” al lui Bradbury. Deci, cum ziceam, mă dovedesc până acum cel mai bun repondent al lepşei
pai io n-am terminat decameronul si tristram shandy, n-am citit nimic de e.t.a hoffmann, n-am citit robinson crusoe, moby dick, aventurile lui huck finn, fructele maniei de steinbeck. nu mai zic de autorii japonezi sau chinezi…
mama, si cred c-ar mai fi, numai gandindu-ma la contemporani!!!
[...] Leapsa numarul 2, furata de la bughi mambo rag: cinci autori importanti [...]
Am vrut sa incep “In cautarea timpului pierdut” de cel putin cinci ori pana acum. Dar numarul de pagini ma sperie ingrozitor! Inca nu am citit nicio carte mai mare de 800 pagini.
22 septembrie 2009 la 2:46 PM
Îmi aminteşte de o situaţie dintr-un roman “universitar” al lui Malcolm Bradbury, în care jocul ăsta (mă rog, o variantă a lui) implica colegi de la o catedră de literatură engleză – şi unul dintre ei, parcă şef de catedră, admite (şi reuşeşte să îi convingă şi pe ceilalţi) că nu citise… “Hamlet”! Şi trage apoi tot felul de plictiseli din cauza momentului de sinceritate.
Eu, unul, aş putea declara că n-am citit o bibliotecă de cărţi toae numai de prima mână. Ceea ce mă umple de bucurie.
Dintre ele, primele cinci care-mi vin în cap ar fi: John Milton, “Paradisul pierdut” (idem cel regăsit:)); George Eliot, “Middlemarch” (pe care unele topuri serioase o pun pe primul loc ever, înainte de “Război şi pace”!); Adalbert Stifter, “Nachsommer” (“Vară târzie”), pentru care Mircea Ivănescu are un cult; Stendhal, “Mănăstirea din Parma” (lipsă pentru care am avut de îndurat un perdaf groaznic de la acelaşi Mircea Ivănescu); nimic de Perec (deşi caligraful Alexandru şi Luiza, cititori de referinţă pentru mine, mi l-au umplut de elogii – am încercat “Lucrurile”, e ilizibil. O să trec la cele serioase, să văd, trebuie să fie ceva minunat acolo, ca să-i entuziasmeze atât).
Şi toate minunile astea îmi rămân de descoperit… Ce bine e să ai atâtea chestii necitite…