bughi mambo rag

Archive for the ‘Poezii’ Category

Nu e tocmai un PDS, e o melodie pe care o stiam de ani de zile si imi placea cum suna desi n-aveam idee ce inseamna. Credeam ca o fi ceva suav, romantic, cu indragostiti si luna, gen Eminescu. Intamplator am dat pe un blog (aici) peste versurile melodiei, am avut curiozitatea sa le traduc cu google translate si oricat de mecanica si aproximativa, traducerea lui google a fost suficienta totusi sa se stravada intelesul si am avut o mare surpriza. Am gasit si o traducere facuta de om, nu de de masina, aici.

Hijo de la Luna

Son of the Moon

Tonto el que no entienda.
Cuenta una leyenda,
que una hembra gitana
conjuró a la Luna hasta el amanecer.
Llorando pedía,
al llegar el día,
desposar un calé.
—«Tendrás a tu hombre, piel morena
—desde el cielo habló la luna llena—,
pero a cambio quiero
el hijo primero
que le engendres a él.
Que quien su hijo inmola
para no estar sola,
poco le iba a querer».

Estribillo:

Luna, quieres ser madre
y no encuentras querer
que te haga mujer.
Dime, Luna de plata,
qué pretendes hacer
con un niño de piel.
Hijo de la Luna.

De padre canela, nació un niño
blanco como el lomo de un armiño,
con los ojos grises
en vez de aceituna.
Niño albino de Luna.
—«¡Maldita su estampa!,
este hijo es de un payo
y yo no me lo callo».

Estribillo

El gitano, al creerse deshonrado,
se fue a su mujer cuchillo en mano.
—«¿De quién es el hijo?
¡Me has engañao fijo!».
Y de muerte la hirió.
Luego se fue al monte
con el niño en brazos
y allí le abandonó.

Estribillo

Y las noches que haya luna llena,
será porque el niño esté de buenas.
Y si el niño llora,
menguará la Luna
para hacerle una cuna.
Y si el niño llora,
menguará la Luna
para hacerle una cuna.

Foolish who doesn’t understand
Tells a legend
That a gypsy woman
Conjured to the moon until sunrise
Crying she was asking
Coming the day
To marry a gypsy manYou you have your man of dark skin
From heaven spoke the full moon
But in return I want
The first son
That you beget from him
Whoever sacrifices his son
Not to be alone
Would barely love him

Moon wants to be mother
And you don’t find a lover
Who can make you woman
Tell me silver moon
what do you expect to do
with a kid of skin
Son of the moon

From a cinnamon father a boy was born
White as the back of an ermine
With the eyes grey
Instead of olive
Albino boy of moon
Damn his stamp
This son is from a non-gipsy
And I won’t shut up

Gypsy man believing himself dishonred
Went to his woman knife in hand
Who’s son is this?
You’ve cheated on me permanently
And he hurted her to dead
Then he went to the mount
With the kid in his arms
And he abandoned him there

And in the nights with full moon
It will be because the kid is in a good mood
Aand if the boy cries
The moon will lessen
To make him a cradle
And if the boy cries
The moon will lessen
To make him a cradle

Etichete: ,

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Magda Isanos (1916-1944)

Acesta e asadar premiul virtual  surpriza promis lui Alexandru & zum,  pt ca au scris comentariile nr. 1000 si 1001: PDS-urile postate de-a lungul timpului de zum, de Alexandru si de mine, stranse la un loc intr-o carte (mai exact, un document Word).

Cartea cu PDS-uri se poate citi online si descarca de aici.

Nota explicativa in caz ca cineva se intreaba ce e PDS (nume de partid? extensie de fisier?): PDS = “Poezia de sambata” (sau Poemul…); e vorba de un obicei – pornit anul trecut de Luiza de la “salul e sarpele” (acum constat cu surprindere ca ideea a fost a lui Alex Leo Serban) si raspandit treptat pe blogurile culturale – de a pune pe blog sambata o poezie aleasa (nu creata) de catre blogger.

Initial am vrut sa adun toate PDS-urile postate pe toate blogurile, dar nu imi imaginam cate s-au strans, ca numai cu ale lui zum si Alexandru am trecut de pagina 100, asa ca le-am mai pus si pe ale mele si m-am oprit, ca altfel riscam sa nu mai termin… Poate ca ar merita sa fie adunate toate la un loc, dar probabil cel mai simplu ar fi sa si le culeaga fiecare pe ale sale si apoi fie reunite toate in acelasi document. Asadar, daca imi trimiteti un fisier (preferabil .doc) cu PDS-urile de pe blogurile voastre pe mail ( bughimamborag  gmail com ), eu le adaug  cu placere in carte.

Zum & Alexandru, sper sa va placa ! 

Asta nu inseamna ca ma sustrag de la propunerea lui Alexandru, sper sa ma ocup si de ea…

Etichete: , ,

Data trecuta l-am ascultat pe Verlaine, acum sa-l ascultam si pe Rimbaud (tot despre izolare si regrete tardive, din cate inteleg):

Chanson de la plus haute tour

Oisive jeunesse
A tout asservie,
Par délicatesse
J’ai perdu ma vie.
Ah ! Que le temps vienne
Où les coeurs s’éprennent.

Je me suis dit : laisse,
Et qu’on ne te voie :
Et sans la promesse
De plus hautes joies.
Que rien ne t’arrête,
Auguste retraite.

J’ai tant fait patience
Qu’à jamais j’oublie ;
Craintes et souffrances
Aux cieux sont parties.
Et la soif malsaine
Obscurcit mes veines.

Ainsi la prairie
A l’oubli livrée,
Grandie, et fleurie
D’encens et d’ivraies
Au bourdon farouche
De cent sales mouches.

Ah ! Mille veuvages
De la si pauvre âme
Qui n’a que l’image
De la Notre-Dame !
Est-ce que l’on prie
La Vierge Marie ?

Oisive jeunesse
A tout asservie,
Par délicatesse
J’ai perdu ma vie.
Ah ! Que le temps vienne
Où les coeurs s’éprennent !

Etichete: , ,

 Le ciel est, par-dessus le toit,
          Si bleu, si calme !
Un arbre, par-dessus le toit,
          Berce sa palme.

La cloche, dans le ciel qu’on voit,
          Doucement tinte.
Un oiseau sur l’arbre qu’on voit
          Chante sa plainte.

Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là
          Simple et tranquille.
Cette paisible rumeur-là
          Vient de la ville.

Qu’as-tu fait, ô toi que voilà
          Pleurant sans cesse,
Dis, qu’as-tu fait, toi que voilà,
          De ta jeunesse ?

(from Wikisource)

Versurile astea, se pare, au fost compuse de Verlaine in inchisoare – si tot in inchisoare, in inchisorile comuniste, vor fi mai tarziu recitate, repetate, dupa cum isi aminteste Steinhardt si nu numai el

Note de primăvară
                
de George Bacovia

Verde crud, verde crud…
Mugur alb şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te  îngână
Pe câmpia clară…

Verde crud, verde crud…
Mugur alb şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.

Foarte previzibil, stiu, dar la urma urmei si primavara asta, totusi, nu-i decat o copie, vorba lui Toparceanu…

De fapt vreau sa marchez faptul ca azi am vazut primii pomi infloriti, printre care o minunata magnolie, pe strada copilariei mele (unde am trait pana pe la 12-13 ani); si nu mi-o amintesc deloc, ocazie sa imi dau seama ce varsta am, daca de cand am lasat eu in urma copilaria a crescut acolo ditamai copacul; sau poate doar la vremea aceea nu aveam eu ochi pentru asa ceva…

Sambata trecuta am chiulit de la pds-ul tematic, ca m-a blocat tema propusa de Alexandru: fotbalul. Tema de luna asta, “poeti despre poeti, propusa de Teodora Coman de la Insemnari din subterana, e pentru mine mult mai ispititoare si inspiratoare: pe loc mi-a venit o idee si n-am rabdare sa-i vina randul candva la sfarsitul lunii, o postez acum, ca tot n-aveam alta idee pentru sambata asta:

Imn Eminescului

Starea intai

E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi
Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi.
Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost
Navoadele din care-ti facuram adapost.
Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund.
Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund.
Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni
Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni.

Treapta intai

Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda.
Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc
Aprinde roi de patimi când visul tau colinda
Imperii de tacere din care cânturi cresc:

bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
bucura-te somn în care muntii’n capete se bat
bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii
bucura-te logodirea lacului cu raza lunii
bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca
bucura-te Dor-de-Duca!
bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape
bucura-te unda’n care stelele te simt aproape
bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire
bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire
bucura-te’nmugurire din gândire si din grai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Si asa mai departe in 19 canturi din care ce vedeti mai sus e doar primul. Cei care sunt sau au fost mai dusi la biserica au recunoscut deja, probabil, structura, stilul unui acatist; pentru cei care nu, precizez ca un acatist este un fel de rugaciune, un imn de slava bisericesc, ortodox, de origine bizantina, inchinat unui sfant sau chiar lui Dumnezeu.

Poetul care aduce acest inedit omagiu celui care spusese odata ca nu crede nici in Iehova nici în Buddha ­Sakya-Muni e o fata bisericeasca, mitropolitul scriitor Valeriu/Bartolomeu Anania, de care am mai pomenit.

E ilustrarea perfecta a tezei lui T.O. Bobe din acel faimos numar al Dilemei, e cel mai bun exemplu de cum NU trebuie sa ne raportam la Eminescu.


I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
octombrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.