bughi mambo rag

Archive for Iulie 2009

E-o dimineata — parca niciodata
Nu mi-a fost dat o alta sa privesc.
Padurile sclipesc a primavara
Si fumuri calde-n crengi se-ncolacesc.
Simt — nevazuta-n aer — o putere.
Vasleste des, cu aripe subtiri,
Ma umple cand cu-nfiorari voioase
Si cand cu dureroase rabufniri.
Trec in galop sub stresini de padure,
Sorb aerul si ca pe-o apa-l samt.
Si totu-mi pare-atat de larg in juru-mi,
Si iarasi totu-mi pare-atat de stramt!
Mi-s vinele umflate, pieptu-mi bate,
Ma-nconjura in roiuri de scantei
Salbatica padurii tinerete
Si-ntelepciunea batraneasca-a ei.

E un fragment din „Framantarea intima” de Nicolae Labis. Poezia, pe care o puteti citi in intregime aici, e lunga si pe alocuri atinsa de spiritul epocii proletcultiste – insa fragmentul asta mie imi place mult, pentru ca prinde in cuvinte o stare de spirit exact la antipodul celei de care vorbeam in primul post de pe blog: „A new day – and nothing has changed”.

Scrie 

Scrie, chiar dacă scrisul tău se va deşira ca o aţă veche.

Scrie, chiar dacă din liniile negre se vor desprinde furnici.

Scrie, chiar dacă vârful negru va naşte lipitori.

Scrie, căci fiecare cuvânt va fi o piatră

din zidul visului tău. 

 

Gasita pe net, autoarea se numeste Irina Brudaru si daca doriti mai multe poezii de-ale ei gasiti aici. Am postat-o nu pentru tine, cititorul inexistent, ci pentru mine, ca imbold.

Nu stiu cati dintre voi, dragi cititori inexistenti, ati jucat Gothic. Incepi jocul trezindu-te aruncat intr-o colonie penitenciara inchisa sub o vasta cupola transparenta dar impenetrabila. Esti slab, dezarmat, vulnerabil, intr-o lume dura de ocnasi in care oamenii sunt de multe ori la fel de primejdiosi ca fiarele campului si padurii. Ai posibilitatea sa dormi si somnul iti reface fortele, iti vindeca ranile – dar te trezesti apoi tot in aceeasi lume ostila, mereu cu aceeasi replica pe buze, la trezire: „A new day – and nothing has changed”. Cu timpul te adaptezi la mediu, devii tu insuti tot mai puternic, calit in lupte, temut, respectat, iti faci relatii, castigi aliati, ajungi sa fii cineva, sa insemni ceva in lumea aceea – dar in ciuda tuturor acestor progrese si succese, cata vreme ramai prins sub acea impenetrabila cupola (a carei disturgere e scopul si finalul jocului), te trezesti mereu cu acelasi refren pe buze: „A new day – and nothing has changed”.

Cu exact acest sentiment ma trezesc si eu zilnic de ceva vreme. Viata imi pare un ciclu infinit, zilele imi seamana pana la identitate una cu alta sub cupola invizibila dar impenetrabila construita din rutina, inactivitate, introversie, insingurare. „Destinul este propriul nostru caracter” zicea Heraclit (citat de Paler intr-un interviu).

Ar putea deschiderea unui blog, neinsemnata bataie de aripi de fluture, starni vant de schimbare in viata mea?


I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Iulie 2009
L M M M V S D
    Aug »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031