bughi mambo rag

Teaser-ghicitoare iarasi

Posted on: 2 Iunie 2010

De data asta ghiceste cineva autorul si cartea din care am extras citatul ?

– Lucrurile, fartate, s-au petrecut intr-un chip cu totul neobinuit chiar pentru noi, cei ce vietuim cu minunea zilnica. Hrisant a trait asa cum a trait  si n-ar avea nici un rost sa-i mai aducem si noi invinuirile de care nu mai are nevoie. Ti-l amintesti imbatranind, eu l-am apucat batran de tot si bolnav. Pe patul de moarte i-a venit si lui vremea sa se spovedeasca, daca mai avea ce spovedi, ca pacatele lui erau stiute de toata lumea. Se pare insa ca duhovnicul Zaharia nu le prea stia. Inspaimantat de cate auzise din gura unui egumen, el a randuit, drept canon, ca acesta sa fie ingropat dupa moarte sub scara bisericii, sa calce lumea peste el si sa-l smereasca pana ce Dumnezeu s-o indura sa-i spele faradelegile. Inmormantarea s-a facut in taina, noaptea tarziu, iar de ea am stiut numai trei insi, adica duhovnicul Zaharia, staretul cel nou, Ioanichie, si eu, care de abia implinisem douazeci de ani si aveam brate puternice. Toti am fost legati cu juramant. Pentru cealalta lume s-a dat zvon ca egumenul isi dorise mormantul la Bucovat. Toate au fost bune – bune le credeam noi – numai ca vremea aceasta de dupa moartea lui Hrisant a adus in lavra un necaz atat de mare cum nici parintii Tebaidei nu si-au putut inchipui, cu toate ispitirile lor.  Pacostea n-a venit dintr-o data, ci incetul cu incetul, pe nesimtite,  si a fost luata in seama numai dupa vreo doi-trei ani. Acuma, se stie ca femeile au fost intotdeauna mai bisericoase decat barbatii, dar numarul celor ce veneau la slujbele de la Hurezi a prins a spori si a tot sporit pana ce s-a facut o adevarata imbulzeala. Cu atat inca n-ar fi nimic, dar se mai dovedeau si pline de neastampar, vanzolindu-se incolo si incoace, intr-un du-te -vino neostoit, ca al furnicilor la nunta. Veneau mai de aproape si mai de departe si, de cum treceau pragul bisericii, evlavia lor lua infatisari ciudate si de-a dreptul infricosatoare. Ochii li se aprindeau ca taciunii si  pironeau sfintii de pe pereti cu fulgere pacatoase. Calugarii de prin strani nu mai stiau cum sa-si infasoare fetele in camilavci, ferindu-se de niste priviri care strabateau pan’la izvoarele omului. De ani de zile vietuisera oamenii cu pace in chinovie sau venisera linistiti de prin alte manastiri , dar acum se pomeneau cu trupurile framantate de cazne. Pana la urma au prins a fugi care incotro, stramutandu-se pe la alte obsti, pana ce bietul Ioanichie a mai ramas cu cativa calugari,  si aceia foarte batrani si cu traista miscandu-li-se-n cui. Doar intr-un tarziu, intreband el in dreapta si in stanga si punandu-l si pe duhovnicul Zaharia sa cerceteze, a aflat pricina. De cum se indreptau spre biserica, femeile simteau ca din treptele scarii abureste o flacara dulce care le invaluie coapsele  intr-o aprindere lesietica  si biciuieste sangele cu plesnete de foc. La inceput stia fiecare pe seama ei,  apoi taina a prins a fi susotita  din ureche-n ureche. La pragul bisericii se imbulzeau, ca la o vraja, ca la un descantec de leac, fel de fel de muieret, vaduve parasite, neveste trecute, fete batrane si mai ales femei despre care se spune ca au carnea rece. Golisera manastirea de calugari. De abia atunci, intr-un tarziu, si-au adus parintii aminte de Hrisant…

– Si l-ati dezgropat, anticipai eu punand deoparte marul pe care, in sfarsit, ma hotarasem sa-l incep.

– Era noapte cu luna plina cand Ioanichie a hotarat sa dam la o parte lespezile de langa scara. L-am gasit pe Hrisant intreg. Putrezisera doar straiele de pe el,  iar trupul ii  zacea gol si teapan,  cu unghiile cat secera si cu barbatia crancena, de parca ar fi murit in fierbinteli si sangele nu avusese timp sa se traga indarat. Cu mare scarba l-am scos de acolo si l-am rezemat in picioare, de zidul pridvorului. Parintii au deschis cartile si i-au citit indelung, cand unul, cand altul, cand amandoi deodata, dar nu se intampla nimic.  In cele din urma, duhovnivcul Zaharia a oftat suspinand si  i-a citit din nou, dar de data asta cerand dezlegare nu numai  pentru mortul din fata noastra, ci si pentru roaba lui Dumnezeu Erotiida. Atunci abia, sub ochii nostri, tarana lui Hrisant a inceput a curge printre oase pana ce si ciolanele s-au desfacut din incheieturi si s-au facut gramada langa temelia pridvorului. Ioanichie i-a scris numele pe harca, dar nu intreg, ci numai cateva litere grecesti si cu anul mortii, adica XPSNT 1854,apoi i-am ingropat oasele in marginea cimitirului de la bolnita,  pe coasta dinspre parau, dar cruce nu i-am pus. Sa i se piarda urma.  Asta insa nu i-a intors pe calugari indarat, ei nu trebuiau sa stie nimic, altfel sminteala ar fi fost prea mare. […] Dar tu ce ai mai facut ?

– Lasa-ma pe mine, viata mea nu e interesanta decat prin ale altora, mai bine spune-mi cine a fost Erotiida si ce cauta aceasta femeie alaturi de numele lui Hrisant?

– La fel l-am intrebat si eu pe duhovnicul Zaharia, dar el nu mi-a spus-o decat inainte de a muri. E lucru infricosat, frate draga, si daca, iata, vorbim despre el, o facem nu ca sa intinam amintirea unui om care a fost – noi sa ne plangem pacatele noastre – ci pentru invatatura celor viitori. Acest Hrisant era feciorul unui hot de corabii, care murise in lanturi, tragand la catarga. La varsta cand baietilor le dau tuleiele,  din trupul lui Hrisant s-a aratat o boala urata, cu bubulite si mancarimi pe toata pielea, din crestet pana-n talpi. Doctorul i-a spus ca leacul nu-i poate fi decat insuratoarea, sa-si aiba adica femeia lui cu sine. Insula insa era destul de micuta, cu cateva catune de pescari, fetele de maritat erau putine, si apoi unde putea sa afle el o femeie, fie si desfranata, care sa se apropie de un trup ca al lui ? Mai mult decat el suferea maica-sa, ca orice mama nefericita. Din mila pentru fiu, ea s-a culcat cu el, ma intelegi, ca o nevasta cu barbatul ei, si au trait asa vreme de cativa ani, savarsind pacatul acela pe care-l osandeste si dumnezeiescul Pavel in epistola sa catre Corinteni…

– A-ha! ma batui eu cu palma peste frunte, asa se explica, probabil, inclinatia bolnava alui Hrisant pentru incest…

– Asa se explica blestemul, mormai el.

Anunțuri
Etichete: ,

3 răspunsuri to "Teaser-ghicitoare iarasi"

Nimeni nimic? Mai demult ati reusit sa rezolvati o „ghicitoare” mai grea ca asta.

Hint: e o carte de care am pomenit pe aici pe blog.

Tot nimic? Inca un hint: autorul apare in lista de tag-uri Etichete din coloana din dreapta a blogului.

[…] Valeriu Anania – Amintirile peregrinului apter
Editura Paralela 45, 2000 (16.03 RON la librarie.net)
Edtiura Polirom, 2009 ( 44.95 RON editie cartonata)
[…]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Iunie 2010
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: