bughi mambo rag

Valeriu Anania – Amintirile peregrinului apter

Posted on: 4 Iunie 2010

 Valeriu Anania – Amintirile peregrinului apter
 Editura Paralela 45, 2000 (16.03 RON la librarie.net)
 Edtiura Polirom, 2009 ( 44.95 RON editie cartonata) 
 (fragment) 

Cartea vrea sa ne plimbe prin manastirile oltene si sa ne vorbeasca despre ele impletind planul prezentului cu cel istoric si cu cel supranatural.  Naratorul, peregrinul apter, este el insusi un personaj supranatural, dupa cum aflam din prima povestire: un inger care si-a pierdut aripile si, ramas pe pamant (romanesc) ca simplu om, devine calugar auzind ca „calugarii sunt ingeri in trup”, trecand prin veacuri la varsta unei eterne adolescente.   

In planul prezentului – prezentul secolului XX, din anii razboiului pana in anii ’70-’80, devenit intre timp trecut recent –  avem diverse figuri, de multe ori pitoresti, de calugari si arhierei si nu numai, in care nu rareori putem recunoaste modele reale. In planul trecutului istoric avem, pe langa calugari din vechime, domnitori, doamne si domnite, boieri, turci si alte figuri istorice culese din cronici: intalnim de pilda pe Constantin Brancoveanu sau pe doamna Chiajna si fiicele ei; in planul supranatural intalnim nu numai  personaje specifice crestinismului, ci si fapturi fantastice din origine mitologica  sau populara.   

Toate acestea se intrepatrund in aproape fiecare povestire – dar problema majora a cartii e ca aceste trei planuri nu reusesc sa se imbine, sa se inchege intr-un tot armonios si firesc. Excelentul memorialist isi vadeste calitatile si aici – deci planul „prezent” e cel mai viu si mai reusit – dar din pacate nu este dublat de un la fel de bun creator de fictiune. Uneori autorul parca se saboteaza singur: in Pasarea maiastra, dupa farsa ce o joaca tanarul si ingeniosul frate Sile habotnicului si credulului calugar Talasie, facandu-l sa creada ca e cutremur, sau, in Cele patru domnite, dupa ce ne amuzam de credulitatea celor doi bautori care, iesind din birt, noaptea, dau cu ochii pe neasteptate peste mitropolitul Mirmilion si il cred Dumnezeu – intamplari ce hranesc partea sceptica, rationala, critica a mintii cititorului – cu greu mai putem inghiti evenimentele miraculoase care se intampla in continuare, cateva pagini sau doar cateva randuri mai departe. Mai sunt apoi si scapari si inconsecvente care fac povestea neverosimila, in special cand autorul, identificandu-se cu naratorul sau, ii atribuie  elemente din propria biografie. Ingerul apter nu e imun la trecerea timpului, doar ca efectul e mult mai incet, in cele cateva veacuri de la pierderea aripilor ajungand doar de la copilarie la adolescenta. Insa… il gasim adolescent, calugar ucenic aciuiat pe la diverse manastiri, in timpul domnitorilor pamanteni (Doamna Chiajna, Brancoveanu), in schimb copil, crescut de o mama adoptiva, Padureanca, in timpul rascoalei lui Vladimirescu. Sau ne vorbeste, mai pe larg decat in Memorii, de sora sa (reala) nevazatoare, Milica, care invata la o scoala pentru nevazatori unde canta la pian, apoi ne povesteste episodul dramatic cand, in inchisoare, a vrut sa se orbeasca cu mana lui, dar a renuntat dupa ce i-a aparut in vis sora sa, atunci deja moarta; dar plaseaza episodul cu temnita in trecutul pre-modern, in vremea unui domnitor nenumit impotriva caruia ar fi fost acuzat pe nedrept de conspiratie – in timp ce partea ce trebuia sa fie anterioara, cu scoala de nevazatori si pianul, trimite inevitabil in Romania moderna, in secolul XX sau cel putin sfarsitul lui XIX. Motivul antedatarii e evident: cenzura – cartea fiind scrisa in timpul comunismului, in anii 80, chiar daca a fost publicata abia dupa, in ’90, cenzura nelasandu-se satisfacuta, pacalita de astfel de subterfugii.     

la Polirom

 Cele mai reusite sunt paginile realiste, in care intalnim figuri vii, uneori pitoresti, de calugari, calugarite, arhierei si intamplari din viata monahala. Staretul aspru al unei manastiri ii trage o bataie propriului duhovnic pe care il prinde intorcandu-se la manastire pe trei carari, apoi ii pune patrafirul si ii cere iertare si dezlegare; trezit din betie, victima ii da canon cate 40 de metanii timp de 40 de zile, pe care staretul le executa constiincios, in vazul obstii. Un calugar cu viata si fire aspra (si rigida si morocanoasa) il invita la el pe epsicop, fost amic din tinerete, ca sa se trezeasca caterisit si sos din monahism de catre episcopul indignat de gazduirea saracacioasa, piscat de puricii din asternut si intepat de albine. La manastirea Polovragi, unde staretul Eudoxiu a strans un grup de foarte tineri calugari pe care ii tine la scoala, facand el toata treaba (muls vaca, gatit…) si cerandu-le doar sa invete, domneste o atmosfera tinereasca si scolareasca, propice glumelor si farselor, de care doar rigidul si morocanosul Talasie e indignat. Am pomenit deja mai sus patania care ii are ca eroi pe mitropolitul Mirmilion si soferul sau nenea Biju – zisi  „soferul si mitropolitul sau„.      

In multe din personajele acestor pagini cititorul Memoriilor recunoaste persoanele reale. Mirmilion este Firmilian, mitropolitul Olteniei, fost profesor, prieten si nas de calugarie al autorului. Bunul si inteleptul staret Eudoxiu de la Polovragi, devotat total ucenicilor sai, probabil cea mai luminoasa figura de monah din carte, este Gherasim Bica, staretul si prietenul autorului, a carui intalnire providentiala il va ajuta sa iasa dintr-o grava criza sufleteasca (dar care, dupa cum stim din Memorii, avea sa treaca el insusi printr-o criza sufleteasca in urma careia va iesi din monahism si se va casatori) ; fratele Sile cel istet si pus pe sotii este fratele Vasile, viitorul calugar si staret Veniamin Nicolae, cel care va ingropa la  la Polovragi pachetul fatal primit de autor de la Arghezi. Mirenii de la Polovragi:  plutonierul Moaca, mos Papurica, sunt pomeniti in carte cu numele (sau poreclele) lor reale. Apriga, autoritara si inflexibila stareta Evelina Gaitan, a carei darzenie avea sa se ciocneasca de darzenia egala a oltencelor de la manastire Horezu, carora vrea sa le impuna trecerea de la viata de sine la viata de obste (adica un fel de comunism monahal), este matusa maicii Olga Gologan (stareta de la manastirea Bistrita, buna prietena si ocrotitoarea autorului) iar tanara maica Domnica, copil gasit care nu-si cunoaste parintii, crescuta la (si pentru) manastire, fara sa fi cunoscut vreodata si fara sansa de a mai cunoaste afectiunea unei familii, aminteste de maica Artemia, iubirea imposibila a autorului. 

Unele povestiri sunt strabatute de o senzualitate surprinzatoare din partea unui batran calugar, viitor arhiepiscop/mitropolit si candidat la scaunul patriarhal,  considerat de catre unii liderul aripii rigide, fundamentaliste a bisericii: in Portretul, niste tineri calugari ucenici, cantareti la strana, sorb din priviri pe pacatoasa Magdalena proaspat zugravita in fresca bisericii, privirile lor avide o dezbraca facandu-i haina din ce in ce mai transparenta, pana in finalul cantarii ea ramane goala iar culoarea galbena a hainei absorbite se imprima in ochii calugarasilor; apoi fantasma Magdalenei goale se strecoara in noaptea aia in  manastire, furisandu-se de la o chilie la alta in vizite nocture pe la tinerii novici. Dar cand in cele din urma o gaseste in chilia si in patul sau, naratorul nu i se alatura in asternut ci isi aminteste ca i-a fost candva inger pazitor si ii tine un lung discurs.  In care ii spune printre altele ca „toate pacatele tale erau tot atat de frumoase ca si trupul tau”… O alta povestire, Hrisant si nelinistea trupului sau, despre ispravile erotice (inclusiv postume) ale grecului Hrisant, bogatul si extrem de afemeiatul staret al manastirii Hurez, aproape ca ar fi putut figura in antologia „Povesti erotice romanesti  ba mai are si ceva necrofilie si incest pe deasupra. In Cele patru domnite, naratorul apter se simte infiorat erotic cand este imbratisat frateste si sarutat pe obraz de o fetita de 11 ani ! Fetita, Voichita, era o copila din flori de neam domnesc, ignorata de parintii ei reali, lipsita de caldura unei familii si dornica de afectiune.   

 Nu se ridica la nivelul Memoriilor, nu este un must read, totusi ar putea fi interesanta (pe alocuri) pentru cineva care, cucerit de Memorii, doreste sa citeasca inca un Valeriu Anania – dar poate fi si dezamagitoare (pe alocuri).

Anunțuri

11 răspunsuri to "Valeriu Anania – Amintirile peregrinului apter"

Vorba ta, titlul este un cosmar. Insa cred ca m-ar amuza s-o citesc la un moment dat. Oricum, inca nu mi-am cumparat nici memoriile, asa ca… Imi pare rau ca n-am ajuns la timp la concursul tau precedent, cred ca-mi dadeam seama macar de autor – de text in niciun caz 🙂

@capricornk13:

Vorba ta, titlul este un cosmar.

Si nu numai titlul, pe alocuri si textul… aici apare si fraza „O, clipa antropofanica a vazului fecund !” pe care o dadusem de exemplu. Sunt unele portinuni cam obositoare prin aglomeratia de arhaisme si vocabular bisericesc. Pe de alta parte, in alte locuri apar dialoguri ca asta:

– Si unde-i gasisi, putica?
– La Pisetoare, muica.

Si mie imi pare rau ca n-ai ajuns in timp util pentru concurs. Eu ma asteptam ca cineva sa ghiceasca, ca nu mai era asa greu ca atunci cu Memoriile, cand zum a identificat cartea si autorul desi fragmentul ales se petrecea in Hawaii; si din cartea asta as fi putut alege un fragment unde povesteste o vizita la o crescatorie de serpi din Miami si atunci chiar ar fi fost dificil de ghicit…

pe mine m-ai convins:l-am adaugat si pe Anania pe lista urmatorului pachet de la Polirom

Dar ce anume ti-ai comandat de la Polirom, Amintirile… sau Memoriile sau ambele ? Ai observat ca pretul Amintirilor la Polirom e de trei ori mai mare decat la Paralela 45, fiind editie cartonata ?

eu le vreau pe amandoua si le voi lua pe amandoua(mai ales ca de la o vreme incoace sunt tot mai atrasa de memorii,auto-biografie si alte scrieri din aceeasi categorie;se zice ca-i semn de batranete:)asa o fi,la unii se arata mai devreme:)))momentan, asptept sa-mi soseasca ultimul pachet comandat;
insa stau in dubiu cu care dintre ele sa incep lectura:parca as incepe cu Memoriile,ca-i o carte cu greutate -parca as incepe cu Amintirile,ca par savuroase&picante si usor de parcurs(cel putin ,judecand dupa ce ai scris tu aici)…eh,ies eu din dilema,cand voi avea cartile in mana.
Am observat,diferenta de pret,dar eu am o problema spinoasa numita expedierea:cu Poliromu´am deja o istorie de”3 pachete”,totul foarte profi & rapid(hai, ca o zic iar!),asa ca, in ciuda pretului,pana una alta,le raman fidela.Ca sa nu mai spun ca(nu realizasem!)am depasit acel nr.de 10 volume comandate si am acum 30% reducere pentru restul comenzilor,treaba deloc neglijabila. Am vrut sa iau pachetul promotional V.A., apoi am realizat ca ”plopii aprinsi” sunt parte a Memoriilor.
Si pe cuvant , ma bucur ca au coperta cartonata,eu fiind dezordonata si cam neglijenta-dar,in fine,cartile mele au parte totusi de grija si atentie!”Jurnalul fericirii”,cu coperta lui subtire,ar fi fost ferfenitzat complet din´95 incoace,la ce istorie ”zbuciumata”a avut,cu recitiri si preumblari prin diferite maini si case(si ceva cafele rasturnate peste el), daca nu ar fi fost invelit cu grija in sapte straturi de hartie,schimbate cu la fel de multa grija,din timp in timp:))

stau in dubiu cu care dintre ele sa incep lectura:parca as incepe cu Memoriile,ca-i o carte cu greutate -parca as incepe cu Amintirile,ca par savuroase&picante si usor de parcurs(cel putin ,judecand dupa ce ai scris tu aici)…

Pai si Memoriile sunt savuroase si usor de parcurs; cand am zis „must read” nu voiam sa zic carte importanta pentru cultura generala ci carte care se citeste cu mare placere; voiam mai ales sa zic ca aceea e cea mai buna carte a autorului. E drept, partea a doua a Memoriilor, scrisa acum, la adanci batraneti, nu e la acelasi nivel ca prima, scrisa in America.

Am vrut sa iau pachetul promotional V.A., apoi am realizat ca ”plopii aprinsi” sunt parte a Memoriilor.

„Rotonda plopilor aprinsi” nu e totusi parte a Memoriilor, desi se intersecteaza si pe alocuri se suprapun. Anania a scris prima parte a Memoriilor in anii ’70 in America si, intorcandu-se in tara, a lasat manuscrisul acolo, in siguranta, intr-un seif; „Rotonda” a scris-o si publicat-o aici, in anii ’80, e cu amintiri despre scriitorii pe care i-a cunoscut, printre care mai strecoara el si amintiri despre sine. Cum ziceam, sunt unele portiuni care se cam suprapun cu Memoriile (eventual evocate mai pe larg in Rotonda) dar si destule altele inedite.

Abia astept sa primesti si citesti cartile ca sa am si eu cu cine discuta despre ele, ca pana acum aveam senzatia ca parca numai eu le-am citit din blogosfera. Sper sa nu te dezamageasca.

:)))dezamagire?nu cred
Citesc acum una,tot un soi de memorii (multiple)..o compilatie..ei bine,asta da,dezamagire TOTALA,daca continua tot asa nu cred ca am rabdare sa o citesc pana la capat. Dar in fine,asa e cand cumperi fara sa sti ce, poti avea surprize placute… sau nu :-)parte a riscului.
Cu ”rotonda” m-ai nedumerit putin,asa ca m-am mai uitat o data la ce scriu cei de la Polirom:iti pun aici link-ul,tu ce ai intelege?
http://www.polirom.ro/catalog/carte/pachet-promotional-valeriu-anania-3614/
acum,la revizuire…cred ca ultimului paragraf ii lipseste titlul

Intr-adevar, din ce scrie pe site-ul Polirom la pachetul ala promotional se poate intelege gresit. Au luat cu copy/paste textul despre Rotonda si plasandu-l acolo se poate intelege ca e vorba de Memorii. Pacat…

ei,bughi,poate vor arunca un ochi aici,la tine,vor vedea despre ce-i vorba si vor corecta
PS:iti doresc mult succes,a propos de ce ai postat azi!Sa te contacteze si sa te angajeze!!Cat mai curand!Si cat mai pe placul tau!

Lol, cineva a ajuns azi pe blogul meu cautand cu Google „povestiri erotice cu incest” si cred ca numai mitropolitul Bartolomeu, cu Hrisant si nelinistea trupului sau, poate fi cauza…

Raluca, ai citit cartile? Daca da, cum ti s-au parut? Sper ca nu ti-a parut rau de achizitie…

:))))!!!hai bughi,ca dupa ce mi se umezisera ochii citind ultimul tau post,nu am putut sa nu zambesc aici!!tare faza!vezi ce se intampla daca citezi (cu detalii multe) din preacuviosi?
Anania e pe drum,azi m-au anuntat ca pachetul a fost expediat,dar dupa cum poate ai vazut…e la ”concurenta” cu ”Teodosie cel Mic”,pe care mulliganoglu mi l-a trimis ieri…tare ma tem ca voi abandona orice lectura si ma voi repezi intre paginile lui Teodosie!Fii sigura ca nu voi uita sa-ti scriu despre el(despre Anania )deindata ce il voi citi.Si fii la fel de sigura ca nu sunt sanse sa-mi para rau de achizitie!!! dimpotriva ,tin sa-ti multumesc ca l-ai pomenit aici (altminteri nu cred ca m-as fi oprit asupra lui) -chiar daca,he,he,uite ce cautari erotice atragi cu postul asta!dar bughi,tot raul spre bine,poate mai inspiri si pe altii la citit asa…de manera cu totul inedita,caci nepatrunse sunt caile,dupa cum bine stim:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Iunie 2010
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: