bughi mambo rag

Razvan Radulescu: “Sunt lucruri pe care vreau sa le spun scriind literatura.”

Posted on: 9 iunie 2010

Am primit un fel de leapsa de la zum; pentru ea si pentru ceilalti fani nerabdatori, am adunat aici, in ordine cronologica:

Interviuri cu scenaristul, regizorul si scriitorul Razvan Radulescu

2001 - „La noi, orice ai face, esti tratat ca o umbra“. Interviu cu Razvan Radulescu  luat de Svetlana Carstean pentru Observatorul Cultural

2005 - Răzvan Rădulescu: “Mi se spune scenarist ca urmare a unei conjuncturi” -  din revista HBO

2006 - „Fac foarte multe lucruri din siciiala“. Interviu cu Razvan Radulescu -  din nou in Observatorul Cultural

2008 – Razvan Radulescu: „Nu este vorba de nici un val al cinematografiei” - luat de Cezar Paul-Badescu pentru Adevarul Literar si Artistic

2008 - Razvan Radulescu: „Mi-as face iluzii sa cred ca sunt scenarist profesionist”  

2009 – Interviu in 4 episoade la HBO  luat de Ana Maria Sandu (video)

2009 – Interviu in engleza cu Melissa de Raaf & Razvan Radulescu (video)

2010 - În cadru: regizorul Florin Şerban şi scenaristul Răzvan Rădulescu la Cinemagia (video)

2010 - Interviu cu Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf 

2010 –  “Razvan Radulescu: As vrea ca spectatorii sa ramana cu experienta pe care a avut-o Felicia” (video)

2010 - TIFF Lounge (3): Răzvan Rădulescu. Magistral - discutie cu publicul moderata si transcrisa pe blogul sau de Mihnea Maruta

***

Cu fraza din titlu incheia acum 2 ani  Razvan Radulescu interviul dat lui Cezar Paul-Badescu pentru Adevarul Literar si Artistic:

- Scrisul de scenarii e o activitate ofertanta, iti aduce tot felul de satisfactii materiale, ai glorie, poti fi receptat mult mai usor la nivel international etc. Spre deosebire de asta, scrisul de literatura e mult mai anonim: nu ai nici glorie, nici bani de pe urma lui. Continui sa scrii literatura?

- Sigur ca da. Dar as vrea sa fac deocamdata o pauza cu publicarea. Mi se pare ca ar trebui sa dau literaturii pe care o scriu sansa onesta de a fi receptata ca literatura, si nu ca urmare a notorietatii mele ca scenarist (atata cata e). Acum trei zile am primit un telefon de la Editura Dacia din Cluj, care mi-a facut oferta unei antologii de opere complete – cu toate scenariile si cele doua romane, republicate. Mi se pare prematur. Mi se pare onorant, dar pe de alta parte inteleg foarte bine cum merg lucrurile. inteleg foarte bine ca „Teodosie cel Mic” s-a publicat cu usurinta, dupa ce sase ani a fost refuzat, pentru ca sunt mai cunoscut ca scenarist. Acum s-a reeditat “Viata si faptele lui Ilie Cazane” tot din acelasi motiv. Cand a aparut prima data romanul, nu a interesat pe nimeni sau a interesat pe foarte putini. Prin urmare, ce scriu acum ca literatura as vrea sa fie perceput ca literatura. De altfel, asa va si fi – nu o sa public probabil urmatorul roman in urmatorii doi ani. 

- De ce totusi te mai intereseaza literatura, cand iti da totul scenariul de film?

- Sa fim seriosi. Te referi la bani? Nu sunt atat de multi; nici gloria nu este atat de mare, nici acoperirea estetica pe care o are scenariul ca scriitura nu e completa. Sunt lucruri pe care vreau sa le spun scriind
literatura.

Dar filmele aduc faima actorilor, regizorilor, nu scenaristilor: faceti o lista cu regizorii cunoscuti, apoi una cu scenaristii (care nu sunt si regizori)  – aici stiti vreun (alt) nume ? Publicarea lui Teodosie cel Mic nu s-a datorat notorietatii lui ca scenarist ci trezirii interesului editurii Polirom pentru literatura romana tanara (doar Cezar Paul-Badescu a publicat acolo chiar inaintea lui); reeditarea cartii Viata si faptele lui Ilie Cazane s-a datorat mai degraba succesului lui Teodosie cel mic decat notorietatii ca scenarist a autorului… Eu am auzit intai, de pe bloguri, de scriitorul Razvan Radulescu, i-am citit cartile si abia apoi am aflat ca e si scenarist, ca e in spatele multora dintre filmele din “noul val” – ca tot nu-i place lui expresia – desi cateva din filmele respective le vazusem deja… Voi ? Cum l-ati descoperit si in ce ipostaza mai intai ? In plus, cei 2 ani de abtinere deliberata de la publicare de care vorbea in interviul din martie 2008 au trecut deja, deci… as vrea sa-i remintesc ca sunt lucruri pe care voia sa le spuna scriind literatura… sa-i spun toate astea si altele…  dar mi-e imposibil: desi cel mai geek dintre scriitorii romani - indeletnicirea lui preferata e sa repare laptop-uri Apple !  - spre deosebire de multi scriitori din generatia lui, care au bloguri proprii sau cel putin citesc si comenteaza pe ale altora, el nu a calcat (aparent) niciodata prin blogosfera romaneasca…

***

Later Edit: am o veste buna si una proasta.

Incep cu cea proasta: iar o sa va dau un motiv de frustrare. Ieri seara, in timp ce eu scriam postul asta, deplangand faptul ca Razvan Radulescu n-are nici un fel de tagente cu blogosfera, acesta statea de vorba (foarte deschis) cu bloggerii, la discutia care a urmat unei proiectii speciale pentru bloggeri, in avanpremiera, a filmului “Felicia inainte de toate” , organizata de revista Tabu… Habar nu am avut… eu care credeam ca sunt la curent cu ce se intampla prin blogosfera… asta mi-a scapat…

Acum vestea cea buna: din cate zicea Cristina Bazavan de la Tabu, organizatoarea evenimentului:

Dupa publicarea recenziilor voastre, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf vor alege 5 bloggeri carora le vor acorda un interviu in exclusivitate.

Si pentru asta cred ca nu e prea tarziu: daca ati vazut deja filmul la TIFF sau pe net, sau daca il vedeti maine (11 iunie), cand are premiera in cinematografe, puteti scrie despre el si cine stie, poate asa veti avea ocazia sa il intrebati personal pe Razvan Radulescu: Pe cand o noua carte ?

***

Dar ma intreb daca nu cumva “Felicia inainte de toate”, a carui tema pentru Razvan Radulescu era atat de personala ca a simtit ca n-o poate incredinta nimanui si trebuie sa o regizeze el insusi, este chiar acel “Cat cost” metamorfozat in film, dat fiind ca lucrurile pe care voia sa le spuna in carte si cele pe care le-a spus acum in film sunt despre relatia cu parintii; a se vedea interviul cel mai vechi, din 2001, luat de Svetlana Carstean si pe de alta parte ce spune Ozana Oancea, actrita din rolul Feliciei, in interviul din revista Tabu:

Istoria filmului porneste de la sora lui Razvan, care e mai mare decat el si care traieste in Italia. [...]

Ce mi s-a parut apasator a fost ca am inceput repetitiile cu un film pe care ni l-a proiectat Razvan, despre familia lui. A facut niste interviuri  foarte dureroase si foarte personale cu mama si sora lui. Ce am spus noi in film are o incarcatura similara, dar nu e acelasi lucru.

Acolo, la inceput, am intrat in povestea grea a unor oameni si nici macar nu mi se pare ca a fost absolut necesar. Poate pentru el a fost, dar noi am fi putut si fara.

Chiar daca e o mare distanta  intre o carte autobiografica, incepand cu copilaria (chiar cu nasterea!) si un film care plecand de la biografia personala a ajuns la situatia tipica, generica, a copilului-adult universal, ca sa zic asa - reactia cea mai frecventa a spectatorilor a fost sa se recunoasca, sa-si recunoasca parintii, situatia, discutiile lor cu parintii etc. – si care nu expune tot traseul, copilaria, adolescenta, tineretea, ocaziile care au dus la acumularea tensiunii si neintelegerilor, care au cladit bariera, doar le lasa sa se banuiasca in spate si eventual sa fie pomenite sumar, ca in izbucnirea finala a Feliciei… pana la urma e vorba de aceeasi tema, doar de alta modalitate de abordare… Sigur, asta e doar o speculatie,  o ipoteza…

***

Pentru ca asta e un fel de leapsa, i-o dau mai departe Inozzei, la care am gasit informatiile despre proiectia si interviul Tabu, care a scris despre “Felicia inainte de toate” si pe care o invit sa scrie si despre Razvan Radulescu ca scriitor inainte de toate, daca il stie si sub acest aspect…

About these ads

32 Răspunsuri to "Razvan Radulescu: “Sunt lucruri pe care vreau sa le spun scriind literatura.”"

bughi, e excelent ce-ai facut tu aici, mersi! m-am apucat sa le citesc pe toate, chiar daca pe majoritatea le stiam deja :)

si eu cred ca Teodosie a fost publicat din acelasi motiv pe care-l mentionezi tu. la fel si reeditarea lui Ilie Cazane.
eu am auzit de RR tot pe bloguri, ca scriitor. apoi am citit Teodosie si apoi tot restul si de-abia dupa asta am aflat ca e de fapt scenaristul multor filme romanesti pe care le vazusem inainte de a citi toate cartile lui. deci a fost invers, am inceput sa-i caut numele pe genericele filmelor dupa ce l-am cunoscut ca scriitor. si in momentul de fata eu spun despre RR ca e scriitor, nu scenarist, cum mai vad prin multe locuri (sau scriitor si scenarist, dar ‘scriitor’ e intotdeauna primul).

si asa, repara laptop-uri Apple? eu am probleme cu al meu de vreo juma’ de an si toata lumea ridica din umeri, pacat ca nu-l cunosc pe RR. :D
(foarte misto bufnitele. si mie-mi plac mult.)

povestirea aia cu Iosif Baliga o are cineva? e singura pe care n-am citit-o niciodata. mai caut din cand in cand pe net, dar se pare ca e de negasit. sau nu caut eu bine…

da, bughi, genial ce-ai facut! nici nu-mi mai vine sa scriu nimic! :)
ma apuc sa citesc toate astea intai si mai vedem :)

Ati vazut ca am tot editat, completat postarea, nu?

zum, articolul din Dilema unde RR povestea in detaliu cum isi repara el laptopul Apple il stii, nu?

capricorn, la tine cum a fost, de care ai auzit intai, de scriitor sau de scenarist ?

@ bughi: am vazut, evident ca am vazut, puteam eu sa ratez un nou motiv de frustrare? :)
of… as vrea sa vad si eu filmul (linkul ala de la pisicaine nu mergea in germania, evident). n-as crede ca e Cat cost, nu cred ca amesteca asa cartile si filmele.
nici eu nu stiam de proiectia asta, am citit la dragos c ca multumea pentru o invitatie dar habar n-aveam despre ce-i vorba.

da, stiam articolul ala :)
(bughi, poti sa corectezi tu in primul meu comentariu acel ‘inainte de a citit’? e ‘citi’, normal :) )

(si apropo de articolul ala, eu am cosmaruri cu mingiuta multicolora :D )

@bughi: intai am auzit de autor, fireste; si anume de la luciat :)
incredibila ultima parte pe care ai adaugat-o! tz tz tz…sa ratam noi asa ceva!
eu nu ma simt in stare sa fac cronica de film, ca nu ma pricep (nici macar cat la carti!); cred bola si luiza s-ar putea inscrie numa’ bine la acest concurs;

mersi pt link-uri. Sunt foarte interesante si singura nu cred ca as fi avut rabdare sa le gasesc.

Cat de metodic le-ai aranjat!Un intreg deceniu cu RR! Le iau pe rand la citit-dupa cum se arata lucrurile,vei mai avea de adaugat curand cateva noi interviuri la colectie!:))
Eu de RR am aflat de aici,de la voi,de pe bloguri.
intrebai la un moment dat ce scenarist am putea adauga la lista si mi-am amintit de un alt nume:Florin Lazarescu.

@Raluca: chiar am mai gasit un interviu de pus la colectie, unul video de la Antena 1. Astept sa apara si ale bloggerilor si editez postul iar… De scriitorul si bloggerul Florin Lazarescu nu stiam ca e si scenarist. Ti-ai schimbat emailul si wordpress ti-a schimbat avatarul – asta de acum pare mai primejdios :)

@lb: bine ai revenit – nu te mai vazusem pe aici din vremea discutiilor despre luciat.

@capricornk13: Nici eu nu am curajul sa scriu “cronica de film”, din exact acelasi motiv, mai ales ca mai bantuie Alex Leo Serban pe-aici, din umbra… Luiza a scris deja despre Felicia inainte de toate, dar nu pe blog ci in Dilema si nu chiar de bine.

@zum: poate exprimarea mea cu cartea metamorfozata in film n-a fost prea fericita. Ideea era asta: Razvan Radulescu voia sa spuna niste lucruri (despre relatia cu parintii). Initial a considerat ca acele lucruri le poate spune numai (sau cel mai bine) printr-o carte, dar ulterior a ajuns la concluzia ca le poate spune mai bine – sau la fel de bine si cu mai mult ecou – printr-un film, daca il regizeaza el insusi.

Inca ceva: producatoarea filmului, Ada Solomon, zice intr-un interviu:

T.: Cum ați găsit casa părinților Feliciei?
A.S.: E casa mamei lui Răzvan, un altfel de spațiu, unul cu povești pe care le simți tot timpul. Mama lui Răzvan ne-a permis să modificăm totul cum am vrut noi. S-a retapetat, s-a schimbat o parte din mobilier și, ulterior, chiar a păstrat modificările făcute de noi.

:))asa e bughi,n-am deloc noroc cu avatarul! Primul era doar posac,dezamagit,inverzit…asta chiar pare ca vrea sa muste:”atentie,avatar rau!”:))..dar macar e eco(..fara umberto:))

Poate m-am pripit eu putin,dar nu Florin Lazarescu a adaptat (facut scenariul,vreau sa zic) lampa lui cu caciula pentru film?
Acum,sincer,nu stiu daca mai are si un alt scenariu la activ..
A propos de filme:dupa ”impresiile de lectura”citite pe cele cateva bloguri pe care le urmaresc,chiar as citi cu interes ”impresii post-vizionare” (au,suna bizar rau!am incercat,cam neinspirat sa evit cuvantul”cronica”).In fond ,scrieti cu totii pe blog,nu intr-o revista de specialitate(de ce nu ati lua asta ca avantaj,actually?) :expuneti doar pareri-impresii,nu faceti ”cronica”.Iar daca cei in masura sa emita pareri avizate vor interveni cu corectii,chiar nu vad de ce asta ar fi o problema:dimpotriva,diferenta de opinii ar trebui sa fie sursa unor discutii interesante….in principiu:)
Acum,daca interventiile se rezuma la ”sunteti prosti & infantili &n-ati inteles nimic &etc” :1-asa ceva cu greu se poate primi statutul de ”opinie”..calificata:))) ,2- cu atat mai grobian (direct proportional ,as spune) se dovedeste,cu cat omul se pretinde mai cult,mai rafinat,mai specialist..sa avem asadar pardon!Dupa o astfel de interventie mingea ar sta ridicata tot la fileul vostru.

@ bughi & Raluca: ba da, Florin Lazarescu a scris scenariul pt. Lampa cu caciula. si din cate stiu eu a mai scris, impreuna cu Lucian Dan Teodorovici, scenarii pt. tv. amandoi ar intra si la categoria scenaristi dar nu cred ca asta vrea bughi. pana la urma toti trei (incluzandu-l si pe RR) sunt scriitori care scriu si scenarii, RR fiind poate singurul care e cunoscut in egala masura si pt. carti, si pt. filmele la care a colaborat intr-un fel sau altul (nu vreau sa jignesc pe nimeni zicand asta, va dati seama).
cred ca bughi ne intreba ce scenaristi mai cunoastem asa, in general. scenaristi – scenaristi, nu scriitori care mai fac si altceva :)

zum :ai dreptate,am recitit

@bughi&zum: pai eu il mai stiu pe nae caranfil, sigur ca e mai cunoscut ca regizor, insa isi scrie intotdeauna singur scenariile; si tot zice ca nu mai vrea sa regizeze, ci sa scrie scenarii pentru altii (cred ca l-a mentionat pe Cristi Puiu! :)

@capricornk13: pai am precizat “scenaristii (care nu sunt si regizori)”. N-am zis sa nu fie si scriitori, dar ce spuneti tu si Raluca de fapt confirma ipoteza mea: numele scenaristului nu prea e retinut de public decat atunci cand are si alta calitate auctoriala: e regizor sau scriitor, eventual autorul cartii dupa care s-a facut filmul.

@ bughi: acum depinde si de public :)
sigur, cred ca ai dreptate, nu tine nimeni minte numele scenaristului (cati scenaristi care-au luat oscarul in ultimii 4-5 ani ati retinut?). insa publicul cu care discuti tu aici n-o fi nici publicul ideal pentru asta, noi tinem minte scriitorii, nu vezi? :)

eu cred ca l-am retinut pe m. night shyamalan din pricina numelui ciudat :D (ei, si mi-a placut al saselea simt)

M. Night Shyamalan e si el regizor-si-scenarist :P

Dar mi-am amintit eu un nume: Vali Florescu, cea care a fost confundata cu terorista, e scenarista si traducatoare. Insa fara incidentul ala nu cred ca as fi auzit de ea (ca si scenaristii, si traducatorii sunt in planul doi, in umbra scriitorilor).

Dar cred ca ne ostenim degeaba, ca, daca acum 2 ani Razvan Radulescu nu avea motive reale sa creada ca “notorietatea de scenarist” ii propulseaza literatura, abia acum, ca regizor (deci in prim plan), cu Felicia inainte de toate, ar avea ceva temei pentru temeri de genul asta… deci sa ne astepatam la inca 2 ani de nepublicare ?

:))asa e si e mare pacat:chiar mi-am zis ca voi dedica un post: ”Monumentul traducatorului necunoscut”,catorva carti fantastic traduse,care mi-au incantat copilaria;lor ,traducatorilor,le datorez (cel putin la fel de mult ca si autorilor) faptul ca acele carti mi s-au lipit ”pour toujours” de suflet:-)
Pe ‘proaspat descoperita’ Nora Iuga,de ex.(a propos.abia astept sa-i citesc ”’Fetita cu o mie de riduri”e CEL MAI FRUMOS titlu de carte vazut in ultima vreme,pacat ca nu am gasit commenturi &impresii&etc la cartea asta) tocmai ce am realizat ca o stiu de doua decade,de pe vremea lui ”Cucurigu-gagu,Roade-mult si Roade-tot”.Voilá :-)

Numai o veste buna de data asta: Inozza, careia ii dadusem eu leapsa, e printre cei 5 bloggeri alesi de Razvan Radulescu, care il vor intervieva – si a promis ca ii va transmite si intrebarea noastra comuna “Pe cand o noua carte?”… si daca mai aveti alte sugestii de intrebari pentru Razvan Radulescu, i le puteti scrie pe blogul ei.

Merci, Inozza !

Si am mai descoperit 2 interviuri cu Razvan Radulescu:

http://www.videofil.ro/news/interviuri/interviu-cu-razvan-radulescu-co-regizorul-si-co-scenaristul-filmului-felicia-inainte-de-toate.html

http://voxpublica.realitatea.net/popcult/razvan-radulescu-scenarist-regizor-interviu-pentru-blogul-istodor-45536.html

saracul razvan – acum tbuie sa ‘joace jocul’ numit ‘promo’…
i pity him :(

Iarasi am o veste buna si una proasta. Incep cu cea buna:
Inozza a publicat pe blogul ei interviul ei cu Razvan Radulescu
si i-a pus si intrebarea mea/noastra – inca o data: multumesc Inozza !

Partea proasta e ca Razvan Radulescu nu a raspuns propriu-zis la intrebarea noastra; poate din cauza modului neinspirat cum am formulat-o eu, in loc de o intrebare fiind o serie de intrebari, dintre care el a raspuns doar la prima – sau poate nu a dorit sa spuna mai mult:

Cum se împacă activitatea de regizor/scenarist cu cea de scriitor, îţi mai rămâne timp/energie/dispoziţie pentru scris şi dacă da, pe când o nouă carte ? de la https://bughimamborag.wordpress.com/

R.R.: O să spun doar atît: sînt două ipostaze atît de diferite, încît nu mi-am pus niciodată serios problema că una dintre ele ar funcționa în detrimentul celeilalte. Și o să adaug doar atît: cînd scriu proză, folosesc hîrtie și stilou, nu pot altfel. Cînd scriu scenarii, folosesc Final Draft, nu pot altfel.

Partea buna din partea proasta e ca vorbeste de scris la prezent, zice “cînd scriu proză”, nu “cand scriam”.

Si inca ceva, o precizare a lui Razvan Radulescu, prin care raspunde curiozitatii mele privind absenta lui din blogosfera :

„Am fost tentat, de cîteva ori, să postez comentarii pe bloguri, dar m-am sfiit. Mi s-a părut că varianta interviului e preferabilă.”

Doua chestii via Alex Leo Serban:

1. Un interviu cu Razvan Radulescu pe Hotnews:
Razvan Radulescu: “Este, de fapt, o femeie geloasa tarisoara asta”
(poate stiati deja din comentariul lui als la alt post, dar pun si aici la “catastif”)

2. Asta seara -25 iulie – la ora 11 PM pe B1 TV la emisiunea “Cinemas” va fi invitat Razvan Radulescu (dar si Alex Leo Serban)

a doua informatie e luata dp blogu lui isuciu, ma asteptam sa cazi in capcana ;)
oricum, mi se pare megacomic & melodramatic, deci (si) uber-ridicol…
o sa vbesc cu el, TBUIE sa existe o modalitate prin care sa nu mai poti intra pe blogu lui :P

In loc sa-mi zici merci ca iti fac reclama…

Ce e megacomic, melodramatic si uber-ridicol ? Poate cuplul comic format de tine cu isuciu, la fel de contrastant ca “Stan si Bran” (doar ca pe alt plan)…

Nu exista modalitate prin care sa ma faca sa nu mai pot intra pe blogul lui, din simplul motiv ca eu le am cu IT-ul iar el nu le are :P

pai mi se pare megacomic (& melodramatic) cum te repezi sa-ti ‘adapi’ blogul de la izvoarele cele mai (kipurile!) ‘nocive’ :)
(+ k NU am nevoie de ‘reclama’: as fi preferat k acea emisiune sa fie vazuta EXCLUSIV de prieteni – cum sint bola, luiza, isuciu, pantacruel, cinesseur, gorzo etc; dar, pt k si razvan mi-e f prieten, iar el a fost jumatate din emisiune – eu & cu moderatoru fiind cealalta jumatate -, accept sa ‘share’…)

ps stai linistita, am multi prieteni care ‘le au (big time!) cu it’-ul’ – pe unul dja l-am numit :P

penibila emisiune. parca era staborul cinemaului.ro, cu [...] ala inflorat prezident, oxygenatul leo extras din vaca si puiul, iar razvan radulescu la vorbitor pa jilava. au zis bine astia mizerabilizm.

Un interviu cu Razvan Radulescu, luat de Lorena Lupu, e pe cale sa apara in Playboy. Lorena a postat pe blogul ei nu fragmente din interviu ci ce va ramane pe afara, discutiile adiacente, “polemici cu scîntei” ca sa folesesc cuvintele ei.

Intre timp se pare ca ca interviul de care ziceam mai sus a aparut in numarul Playboy de septembrie. Inceputul – primele 5 din cele 20 de intrebari – e pe site-ul Playboy; in plus, Lorena a postat pe blogul ei fotografii (reusite) cu Razvan Radulescu in timpul interviului.

Cineva vrea neaparat sa afle in ce relatie sunt Razvan Radulescu si Melissa de Raaf. Nu stiu daca este vorba de o admiratoare a lui Razvan Radulescu, dar ieri a ajuns pe blogul meu cautand “razvan radulescu melissa de raaf relatie” iar azi de doua ori cu “melissa de raaf relatie razvan radulescu”…

Btw, inca un interviu cu Razvan Radulescu:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/razvan-radulescu-traiasca-noul-val-bulgaresc-906249.html

Good news: in caz ca inca nu ati aflat, Razvan Radulescu a primit Premiul European pentru Literatura pentru romanul “Teodosie cel Mic” (alaturi de alti 10 scriitori din alte 10 tari).

Sa speram ca asta il va face cunoscut peste hotare (si chiar in tara, ca si aici e mai putin cunoscut decat ar fi cazul) si ca poate poate ii va aduce aminte ca e scriitor si se va mai reintoarce la scris…

Ca de obicei, aflu chestiile interesante cu intarziere – joia trecuta, la teatrul Odeon, am fi avut ocazia sa vedem cum face Razvan Radulescu film. Cum a fost povesteste dl. cinematic, un forumist de pe Cinemagia:

După o aşteptare dureroasă (orele înaintate, deh…) de aproape 30’, suntem lăsaţi să intrăm în sală şi spectacolul este gata să înceapă… Răzvan ne explică ce se va întâmpla, făcându-ne într-o clipită cunoştinţă şi cu ceilalţi membrii ai echipei. Aşadar, în faţa noastră, pe scenă (la propriu), aşezate în jurul unei mese ticsite de băutură şi mâncare, se aflau şase personaje, mai exact trei cupluri: Oana Rusu şi Virgil Aioanei (cuplul 1 – Anca şi Stelian), Alina Berzunţeanu şi Andrei Fântână (cuplul 2 – Liliana şi Mircea), Irina Drăgănescu şi Andrei Necula (cuplul 3 – Beatrice şi Cătălin). Ulterior, am făcut cunoştinţă şi cu Diana Croitoru (fiica cuplului 1 – Zenaida) şi Andrei Huţuleac (prietenul personajului interpretat de Diana – Alex).

Înainte de a purcede la lucrul efectiv şi de a pătrunde în culisele tentante şi misterioase (cel puţin pentru mine) ale producţiei de film, Răzvan ne-a spus două-trei vorbe despre cel mai recent scenariu la care lucrează (Liliana caută armonia), din care a fost extrasă, de fapt, şi scena la care urma să se lucreze şi pe care urma să o vedem. Intenţia exprimată ferm de Răzvan a fost de a realiza în viitorul apropiat un lung metraj pornind de la acest scenariu. Pe scurt, Liliana este diagnosticată cu o boală aflată în fază terminală iar Răzvan îi studiază comportamentul în împrejurări dintre cele mai diverse, spaţiale şi temporale…De exemplu, scena pe care urma să o vedem se petrece după doi ani de la aflarea diagnosticului tulburător iar pretextul este unul absolut banal – sărbătorirea de către un grup de prieteni a ajunului Crăciunului.

După ce am intrat în atmosferă şi ştiam deja în linii generale la ce să ne aşteptăm, echipa formată din Răzvan (scenarist şi regizor), Adrian Bulboacă (operatorul de imagine) şi Dana Bunescu (sunetist/monteur) au purces la lucru, fiind “culese” cinci perspective distincte ale scenei: una frontală (cu camera aşezată în poziţie fixă), câte una din dreapta, respectiv stânga (cu camera amplasată pe trepied) şi două cu camera “în mână” (în proximitatea actorilor). Bineînţeles, scena a fost reluată tot de atâtea ori, fluxul vivace, pentru care Răzvan este atât de apreciat, al dialogului dintre personaje, cucerind treptat publicul din sală. Filmarea a durat aproape o oră. Ceea ce mi s-a părut interesant şi aş dori să remarc a fost că la fiecare nouă dublă trasă, actorii au avut o libertate cvasi-totală de a improviza, în limitele, fireşte, ale setup-ului general. De altfel, când s-a ajuns la montaj, ne-am dat seama (mai ales cei mai puţin familiarizaţi cu aspectele tehnice ale realizării unui film) că dublele sunt utile pentru a-i oferi regizorului o paletă mai largă de opţiuni “estetice”, inclusiv pentru a remedia unele inconsistenţe – nedetectate iniţial ori dificil de corectat în timp real – din jocul actorilor. De aceea, am înţeles faptul că este perfect acceptabil ca fiecare dublă să vină cu o perspectivă nouă, însă strict până la limita dincolo de care excesul de improvizaţie ar conduce, în mod inevitabil, la alterarea mesajului fundamental intenţionat a fi transmis de regizor.

După o pauză de 15’, Răzvan şi Dana au trecut la atelierul de montaj, fiindu-ne prezentate într-o manieră relativ minimalistă (datorită, din nou, constrângerii de timp) principiile de bază ale editării unui film, incluzând aici, pe lângă îmbinarea deja menţionată a diverselor planuri scenice şi “lipirea” unui fundal sonor (în cazul nostru, au fost adăugate un zgomot de fond provenind de la un televizor pornit, precum şi “ambientul sonor al străzii”, care pătrunde în apartament în momentul în care unul din personaje deschide geamul pentru a fuma o ţigară). În cele din urmă, scurt metrajului i s-a croit un generic de final haios, care a încheiat seara într-o notă de relaxare şi bună dispoziţie.

Oricum eu f. probabil n-as fi putut ajunge – asta ca sa nu-mi fie (prea) ciuda pe Afantana care nu inteleg de ce nu a anuntat pe blogul lui decat dupa

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
iunie 2010
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai   Iul »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: