bughi mambo rag

Fragment din Scrinul negru de G. Calinescu

Posted on: 12 Septembrie 2010

Un teaser  fara ghicitoare de data asta; cum fragmentul precedent era prea scurt si cam rautacios ales, m-am gandit sa pun totusi un altul mai consistent si mai  edificator:

Abdicarea regelui la 6 septembrie 1940 spori interesul aristocratiei si al marii burghezii pentru Miscare. […] Meme, gratioasa sora cu ochi de ametist  a lui Antoine Hangerliu, aparu pe Calea Victoriei in camasa cafenie si cu curelele in diagonala, intr-o centurie de fete si studente inscrise in Miscare. Gaittany, care o  vazuse si-i facuse semne  hiperbolice cu mana, declara ca este delicioasa. Antoine insa, care nu gusta Miscarea, confisca uniforma si o tinu pe Meme catava vreme sub o stricta supreaveghere la Pipera. […]

Gavrilcea deveni un personaj ocult de mana intai, fara a ocupa nici un post in guvern. Se sopteau pe socoteala sa lucruri ingrozitoare. El ar fi dat ordinul sa fie jefuite si  incendiate magazinele evreiesti, atacati calatorii in tren, mai ales spre a incuraja spiritele la „revolutia centurionala totala”. […]

In aceasta epoca se petrecu intamplarea ce dadu motiv de comentarii tuturor saloanelor aristocratice. Intr-o zi, Gavrilcea se prezenta impreuna cu sase camarazi inaintea lui Antoine Hangerliu la Pipera. Venise cu toata garda sa, insa ceilalti asteptau jos in masini. Antoine, timid din fire, privi speriat pe tinerii in camasi cafenii si cu revolvere la brau, in frunte cu furunculosul lor sef, dealtfel afara din cale de elegant in limitele costumului paramilitar.

– Carui fapt ii datorez, zise el pierit, onoarea vizitei dumneavoastra?
Si le facu semn sa ia loc pe fotolii. Cei sase se asezara solid si cu o insolenta retinuta, Gavrilcea totdeauna ponderat pastra tot timpul  modestia sa misterios poruncitoare si, in loc sa stea pe un fotoliu, se sui cu un sold pe marginea biroului de machetarie.
– Camarade Hangerliu, spuse el fara urma de emotie, am venit sa va cer in casatorie pe sora dumneavoastra Meme.
Antoine facu ochi mari.
– Dar… incerca el sa raspunda ceva, insa vorbele-i murira in gura.
– Va pun in vedere ca aceasta cerere a fost studiata atent la comandamentul nostru si are caracterul unei deciziuni politice irevocabile.
– Eu nu sunt decat fratele ei, a hotari intr-o chestiune asa de insemnata…
– Sunteti tutorele ei.
– Care insa nu intelege sa abuzeze de calitatea sa. Sunteti sigur ca Meme v-ar accepta drept sot?
– Absolut sigur! raspunse Gavrilcea, care, spre a da o ocupatie mainilor sale, scoase revolverul si-l arunca acrobatic in sus, prinzandu-l apoi in aer.
– Imi veti ingadui, sper, propuse inspaimantat Antoine, sa consult pe sora-mea, sa cer avizul familiei. In cercurile noastre o casatorie urmeaza anumite reguli.
-Voi reveni poimaine spre a discuta lucrul in detaliu! consimti Gavrilcea.
Si iesira toti sase, facand, mai mult ironic, salutul roman.

Serica Baleanu se gasea la Ciupelnita, contempland balta pe vreme de iarna, din sete teatrala de melancolie. Antoine expedie indata cu masina o scrisoare printr-un curier:

          Scumpa mea, scria el,

Mi se intampla, indraznesc a zice ni se intampla, ceva cu totul neobisnuit. Azi s-a prezentat la noi vestitul Gavrilcea, cu o garda intreaga de centurioni, sau cum le zice. Un adevarat asediu!  Ce scena! Rien n’en peut donner l’idee.(*) Mi-a cerut, nici mai mult nici mai putin, pe Meme de nevasta. A-t-on jamais vu une pareille insolence? (**) Altadata i-as fi dat afara, sunand pur si simplu pe camerier. Azi, lucrurile s-au schimbat mult, n-am incredere nici in oamenii mei, care mi se pare ca simpatizeaza cu Miscarea. Gavrilcea este un personaj, din nefericire, din cele mai influente, mai tare decat generalul intr-o privinta. Si totusi, m-am gandit sa fac o plangere sefului statului nostru, sa ma apere in contra unei astfel de agresiuni impotriva sangelui nostru, a disciplinei interioare a clasei noastre. Astept urgent avizul tau, deoarece poimaine Gavrilcea va reveni.  Un refuz pe fata e imposibil daca o alta forta mai mare nu pune pe bandit la respect. Caci nu pot sa-l numesc altfel. O bruta buboasa, de originea cea mai obscura, un individ, dupa toate aparentele, fara educatie, fara scrupule. Tremur pentru biata noastra Meme, careia n-am indraznit a-i spune inca nimic, atat sunt de tulburat. Ii voi vorbi asta seara, voi incerca s-o trimit in strainatate, daca obtin autorizatia si vizele, caci banditul e in stare sa dea ordin sa i se refuze acordarea pasaportului. […] Ce ne vom face? Eu, cumnatul unui asemenea bandit? […] Are sa-ti strice toate mobilele, cand se asaza pe coltul uneia, mobila trosneste. Biroul meu in machetarie, pe care a stat cu un picior, trebuie reparat. Cum are sa iasa in lume biata Meme cu un astfel de mistret, ce figura va face individul in reuniunile si receptiile noastre, unde vine floarea aristocratiei romane si straine, corpul diplomatic, tot ce este mai distins, mai fin? Daca ar fi un intelectual, un savant ilustru,  problema ar putea fi luata in considerare, la urma urmelor, admir meritul, indiferent de nastere. A avea un nume in stiinta si arte este echivalent cu a mosteni un nume, cateodata chiar mai mult. Dar acest Gavrilcea nu este nici  Pasteur, nici Marconi, e un snapan oarecare. Te rog, scrie-mi repede cum vezi lucrurile, raspunzandu-mi prin curier.  Ti-as fi indatorat daca poimaine ai fi la Pipera, ca sa infruntam amandoi atacul.

          Al tau,
          Antoine

La aceasta scrisoare, Serica raspunse urmatoarele:

          Scumpul meu Antoine,

Te consiliez sa examinezi chestiunea cu calm si sa incerci a te ridica deasupra prejudecatilor superficiale. Tu stii prea bine cat de mult detest mezalianta si amestecul unei clase rafinate prin ereditate cu oamenii din strada. Totusi, admit rare exceptii si cred ca acum ne aflam in fata unui astfel de caz. Societatea noasta este amenintata de un cataclism, daca invinge comunismul suntem pierduti. Oameni ca Gavrilcea nu trebuiesc priviti din punctul de vedere al educatiei, ci al functiei pe care o indeplinesc. Cand un om nou mantuieste de la pieire o clasa, el este vrednic de a fi primit in ea. In privinta asta cred ca printul Valentin de Baleanu are dreptate. Si generalul, si Gavrilcea sont des elus.(***) Avem nevoie de un om brutal, noi cei slabiti prin rafinament, ca sa ne aparam impotriva unei revolutii ingrozitoare.”Je vois de la beaute dans une brute qui me defend.”(****)

Cred iarasi ca exagerezi mult in privinta izolarii in care ar trai Meme daca s-ar casatori cu un om ca Gavrilcea. Acesta are relatii intinse in lumea ambasadelor si legatiilor, fiind o forta incontestabila. […]

Dealtfel, fiind un puternic al zilei, arata-mi, te rog, le moyen de s’en defaire. Je crois qu’il faut plutot l’apprivoiser.(*****) Sa faci plangere la general? Ce idee, scumpul meu Antoine! acesta s-ar simti personal jignit de pretentia noastra de a nu ne cobori pana la oamenii iesiti din popor, chiar daca lupta pentru noi. Ramane o singura problema: sa stim daca Meme accepta casatoria cu Gavrilcea. A o constrange mi s-ar parea ingrozitor. Voi fi nevoita sa mai raman aci cateva zile, balta este de o dezolatie admirabila.

          Serica

Dupa ce Antoine primi a doua vizita a lui Gavrilcea, Meme expedie si ea o scrisoare Serichii:

          Scumpa mea,

Antoine ti-a scris despre evenimentul cel mare: Gavrilcea m-a cerut in casatorie. Intai am fost foarte amuzata si mai ales m-am distrat de capul pe care l-a facut frate-meu atunci cand a venit sa-mi comunice vestea. Era sigur ca am sa lesin. Eu insa i-am raspuns sa-l vad intai, nu pot sa ma pronunt de pe acum. E posibil sa-mi placa. El m-a intrebat mirat: „Consimti atunci sa-l vezi poimaine?” I-am raspuns: „Nici vorba. Fac parte din Miscare, cum pot sa izgonesc pe camaradul Gavrilcea? Am sa ma gatesc cu camasa cafenie, pe care te rog sa mi-o dai.” Antoine banuia ca vorbesc in gluma, cum am obiceiul; daca a vazut ca insist, mi-a dat camasa. Cand a venit Gavrilcea, cu garda lui, ne-am salutat cu salutul roman, foarte serios, eu fiind in uniforma, ca si el. Aveam chiar si revolver, neincarcat bineinteles, pe care am inceput sa-l arunc in sus ca pe o haltera, dupa cum mi-a spus Antoine, infricosat, ca a facut Gavrilcea.

– Ati reflectat la cererea mea? a intrebat Gavrilcea pe Antoine.
Antoine i-a raspuns:
– Sora-mea este complet libera sa isi aleaga sotul care-i place. Intrebati-o pe ea.
– Camarada Meme, s-a adresat atunci catre mine Gavrilcea. Primiti sa fiti sotia mea?
– Da! am raspuns eu, invartind revolverul.

Spun drept ca nu venisem cu intentia expresa de a da un astfel de raspuns si am voit sa imprim dialogului o nuanta comica, dar omul asta, Serica, are in toata fiinta lui, in ochi mai cu seama, o liniste poruncitoare, care paralizeaza orice vointa. […]

Serica mea, am senzatia ca ma ia de nevasta un zmeu, un balaur, mi-e si frica, dar am si o curiozitate placuta. Viata cu un astfel de om nu poate fi banala, e un monstru, dar nu un om comun. […] In fine, fie ce-o fi, m-am hotarat sa ma marit cu acest condottiere.

          O mie de sarutari,
          Meme

––––––––––––
* Nimic nu-ti poate da o idee.
** S-a pomenit vreodata o astfel de obraznicie?
*** …sunt alesi.
**** Vad frumusete intr-o bruta care ma apara.
***** …mijlocul de a scapa de el. Cred ca trebuie, mai degraba, sa-l domesticim.

Desigur, centurionii ar fi legionarii si camasile cafenii sunt verzi – nu prea inteleg de ce a apelat Calinescu la acest deghizaj transparent; poate ca sa avertizeze ca faptele nu tin de adevarul istoric, sunt fictiune – desi atunci nu stiu de ce a tinut sa mentioneze data exacta, reala a abdicarii lui Carol al II-lea.

Fragmentul este edificator pentru o teza pe care o voi detalia in recenzie: ca aristocratii nu sunt personaje 100% negative la Calinescu, ca exista si o discreta, deghizata doza de simpatie, pretuire, compasiune, ca sunt mai putin sarjati decat „casta” proprie a autorului, intelectualii. A se compara reactia printului Antoine Hangerliu in fata amenintarii „centurionale” cu panica lui Sufletel (din Bietul Ioanide). Ambii sunt oameni slabi si fricosi, insa in timp ce eruditul Sufletel intra in panica  fara a fi de fapt amenintat sau macar avut in vedere de „centurioni” si scrie un articol de adeziune voalata ca sa se puna bine cu ei, printul Antoine, inspaimantat de ultimatumul lui Gavrilcea, incearca totusi sa gaseasca o cale de impotrivire si renunta doar cand e disuadat de ai sai si constata ca sora sa e o printesa care nu doreste sa fie salvata de „balaur”.  Dar cel mai relevant mi se pare ca autorul il pune pe Antoine, dupa ce si-a exprimat oroarea de o asemenea inrudire in termeni foarte asemanatori cu Ioanide (cand Gavrilcea o curta pe fiica lui), punand accentul mai mult pe trecutul violent al personajului si pe lipsa de educatie decat pe lipsa de „sange albastru”, sa spuna ca totusi:

Daca ar fi un intelectual, un savant ilustru,  problema ar putea fi luata in considerare, la urma urmelor, admir meritul, indiferent de nastere. A avea un nume in stiinta si arte este echivalent cu a mosteni un nume, cateodata chiar mai mult.

Chiar disponibilitatea spre compromis dovedita de Serica e justificata rational (de catre ea, din punctul ei de vedere).

Va urma si recenzia (mai bine zis impresiile, parerea mea) in curand, sper…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Septembrie 2010
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
%d blogeri au apreciat asta: