bughi mambo rag

Archive for Noiembrie 2011

Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al prozei lui Mircea Cărtărescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: proza lui Mircea Cărtărescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi pastişaţi în Levantul. Nu cred că Mircea Cărtărescu este scriitorul nostru naţional şi universal, candidat cu şanse reale la Nobel.


Totusi nu va grabiti sa ma injurati.

Mai bine recititi primul paragraf.

In forma originala…

Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al poeziei lui Mihai Eminescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: poezia lui Mihai Eminescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi înşiraţi în Epigonii. Nu cred că Eminescu este poetul nostru naţional şi universal.

(Răzvan Rădulescu,  „Eminescu văzut de departe”, text apărut în Dilema nr.  265, 27 februarie – 5 martie 1998, număr ce a avut ca temă „Eminescu„)

Ei ?

Ca sa va amintesc si ce reactii a generat numarul respectiv de Dilema, e suficient sa enumar cateva titluri dintre cele stranse de Cezar Paul Badescu in volumul „Cazul Eminescu„:  „Atac stupid contra lui Eminescu”, „Atentat  la  statuia  poetului  naţional”, „Nulităţi  şi  trădători”, „O mizerie morală colectivă”, „Suflete  râioase”, „Iar veniră detractorii?”

Toate acele epitete fiind aplicate participantilor la numarul cel exploziv al Dilemei, printre care Mircea Cartarescu insusi si cativa dintre „discipolii” lui de la Cenaclul Litere: Razvan Radulescu, T.O. Bobe, Cezar Paul Badescu –  atunci in 1998 total necunoscuti, acum scriitori apreciati (inclusiv de catre unii dintre voi).

–––––-

Pana aici am scris in iunie; am renuntat sa-l termin si sa-l public cand am realizat ca a doua zi era ziua lui luciat – nu se cadea sa o necajesc chiar de ziua ei. Apoi am uitat. Mi-am adus aminte acum, cand Cartarescu a fost pomenit pe doua bloguri-prietene, la capricorn si la zum.

Ok, am exagerat. E adevarat ca nu sunt un fan al prozei lui Mircea Cărtărescu dar nu e adevarat ca proza lui Mircea Cărtărescu mă lasă rece – nu intotdeauna. Parerea mea despre Orbitor I (Aripa stanga) e destul de asemanatoare cu a lui dreamingjewel („Magie in cioburi”) iar Nostalgia mi-a placut mai mult.  Celelalte volume din Orbitor tot nu le-am citit…

Voiam numai sa semnalez  primejdia unui anumit mod de raportare la Cartarescu – citez din postul lui capricornk13 care m-a starnit sa scriu atunci in iunie:

Iată cât chin, ceva mai departe, continuă să-l pârjolească pe MC, din pricina loviturilor pe care le primeşte O3.  Mă întreb ce vor simţi cei care au scris toate cele când citesc acest Jurnal…şi mi-e tare teamă că numai satisfacţia de a-şi fi obţinut scopul mârşav sau cea de a fi “avut dreptate” în cazurile benigne.  “Eu am spus ce cred” se vor mândri ei.  Mândriţi-vă, dragilor, trăiţi-vă vieţile de insectă şi speraţi în continuare că aripile fluturelui care aţi putea deveni mai trăiesc în voi.  Dacă nu ştiţi cum arată, există nişte pagini ale lui Mircea Cărtărescu ce vă pot ilumina.  Poate e timpul să le mai citiţi o dată…

“Încă mă gândesc la cei care mi-au batjocorit cartea, deşi ştiu că n-are sens.  E în subconştient.  N-am dormit nopţile astea, m-am tot gândit.  E inuman să suferi atât.  De parcă fiica mea ar fi fost violată.”

Foarte probabil ca Mircea Cartarescu va fi fost criticat si de catre unii cu agenda, situati in tabere politice sau culturale opuse sau iritati de notorietatea lui, care il refuza by default si care i-au citit cartea cu dorinta de a i-o face praf.  Am vazut fenomenul in blogosfera si nu exclud posibilitatea sa se petreaca si la case mai mari. Dar… a stigmatiza la modul general criticile (negative), a percepe obiectiile drept „batjocuri”,  „lovituri”, „violuri” e cea mai nesanatoasa atitudine posibila fata de critica !

Pentru o atmosfera literara sanatoasa si respirabila e esential ca nimeni sa nu fie intangibil, sacrosanct, ca admiratia sa nu devina obligatie. E ok, nu e nici o crima sau impietate ca lui Razvan Radulescu sa NU ii placa Eminescu, lui Eugen Ionescu, Arghezi, lui Nabokov, Dostoievski, lui luciat, Hesse si mie, uneori, Cartarescu. Va rog, pentru binele lui si al nostru si al literaturii, nu-l cocotati pe Cartarescu pe soclul ala de unde tocmai l-ati dat jos pe Eminescu !

Anunțuri

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Noiembrie 2011
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930