bughi mambo rag

Pentru fanii lui Cartarescu

Posted on: 21 Noiembrie 2011

Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al prozei lui Mircea Cărtărescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: proza lui Mircea Cărtărescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi pastişaţi în Levantul. Nu cred că Mircea Cărtărescu este scriitorul nostru naţional şi universal, candidat cu şanse reale la Nobel.


Totusi nu va grabiti sa ma injurati.

Mai bine recititi primul paragraf.

In forma originala…

Trebuie să recunosc foarte sincer şi fără ocolişuri care să îndulcească situaţia: nu sunt un fan al poeziei lui Mihai Eminescu. Poate că sună inadecvat sau neserios. Să încerc s-o spun altfel, atrăgând asupra mea mânia generală: poezia lui Mihai Eminescu mă lasă rece. Mai rece decât poezia predecesorilor săi înşiraţi în Epigonii. Nu cred că Eminescu este poetul nostru naţional şi universal.

(Răzvan Rădulescu,  „Eminescu văzut de departe”, text apărut în Dilema nr.  265, 27 februarie – 5 martie 1998, număr ce a avut ca temă „Eminescu„)

Ei ?

Ca sa va amintesc si ce reactii a generat numarul respectiv de Dilema, e suficient sa enumar cateva titluri dintre cele stranse de Cezar Paul Badescu in volumul „Cazul Eminescu„:  „Atac stupid contra lui Eminescu”, „Atentat  la  statuia  poetului  naţional”, „Nulităţi  şi  trădători”, „O mizerie morală colectivă”, „Suflete  râioase”, „Iar veniră detractorii?”

Toate acele epitete fiind aplicate participantilor la numarul cel exploziv al Dilemei, printre care Mircea Cartarescu insusi si cativa dintre „discipolii” lui de la Cenaclul Litere: Razvan Radulescu, T.O. Bobe, Cezar Paul Badescu –  atunci in 1998 total necunoscuti, acum scriitori apreciati (inclusiv de catre unii dintre voi).

–––––-

Pana aici am scris in iunie; am renuntat sa-l termin si sa-l public cand am realizat ca a doua zi era ziua lui luciat – nu se cadea sa o necajesc chiar de ziua ei. Apoi am uitat. Mi-am adus aminte acum, cand Cartarescu a fost pomenit pe doua bloguri-prietene, la capricorn si la zum.

Ok, am exagerat. E adevarat ca nu sunt un fan al prozei lui Mircea Cărtărescu dar nu e adevarat ca proza lui Mircea Cărtărescu mă lasă rece – nu intotdeauna. Parerea mea despre Orbitor I (Aripa stanga) e destul de asemanatoare cu a lui dreamingjewel („Magie in cioburi”) iar Nostalgia mi-a placut mai mult.  Celelalte volume din Orbitor tot nu le-am citit…

Voiam numai sa semnalez  primejdia unui anumit mod de raportare la Cartarescu – citez din postul lui capricornk13 care m-a starnit sa scriu atunci in iunie:

Iată cât chin, ceva mai departe, continuă să-l pârjolească pe MC, din pricina loviturilor pe care le primeşte O3.  Mă întreb ce vor simţi cei care au scris toate cele când citesc acest Jurnal…şi mi-e tare teamă că numai satisfacţia de a-şi fi obţinut scopul mârşav sau cea de a fi “avut dreptate” în cazurile benigne.  “Eu am spus ce cred” se vor mândri ei.  Mândriţi-vă, dragilor, trăiţi-vă vieţile de insectă şi speraţi în continuare că aripile fluturelui care aţi putea deveni mai trăiesc în voi.  Dacă nu ştiţi cum arată, există nişte pagini ale lui Mircea Cărtărescu ce vă pot ilumina.  Poate e timpul să le mai citiţi o dată…

“Încă mă gândesc la cei care mi-au batjocorit cartea, deşi ştiu că n-are sens.  E în subconştient.  N-am dormit nopţile astea, m-am tot gândit.  E inuman să suferi atât.  De parcă fiica mea ar fi fost violată.”

Foarte probabil ca Mircea Cartarescu va fi fost criticat si de catre unii cu agenda, situati in tabere politice sau culturale opuse sau iritati de notorietatea lui, care il refuza by default si care i-au citit cartea cu dorinta de a i-o face praf.  Am vazut fenomenul in blogosfera si nu exclud posibilitatea sa se petreaca si la case mai mari. Dar… a stigmatiza la modul general criticile (negative), a percepe obiectiile drept „batjocuri”,  „lovituri”, „violuri” e cea mai nesanatoasa atitudine posibila fata de critica !

Pentru o atmosfera literara sanatoasa si respirabila e esential ca nimeni sa nu fie intangibil, sacrosanct, ca admiratia sa nu devina obligatie. E ok, nu e nici o crima sau impietate ca lui Razvan Radulescu sa NU ii placa Eminescu, lui Eugen Ionescu, Arghezi, lui Nabokov, Dostoievski, lui luciat, Hesse si mie, uneori, Cartarescu. Va rog, pentru binele lui si al nostru si al literaturii, nu-l cocotati pe Cartarescu pe soclul ala de unde tocmai l-ati dat jos pe Eminescu !

Anunțuri

17 răspunsuri to "Pentru fanii lui Cartarescu"

Bughi, iti multumesc pentru lectia de luciditate si distanta critica.

Am citeva mici intrebari, totusi: din cite mi-aduc aminte, numarul acela din Dilema era – in mare – critic la adresa mitului lui Eminescu, nu era vorba despre literatura lui (o exceptie – Razvan Radulescu marturisea ca nu-i place proza, or mai fi fost si altele). Analogia ta insinueaza ca si MC ar fi (sau ar fi in pericol sa devina) un mit national, deci trebuie sa ne pastram capul pe umeri, „pentru binele nostru, al lui MC si al literaturii romane”, bineinteles.

Ti se pare ca atitudinea aia de idolatrie oarba, combinata cu agresivitatea fata de orice critica, e generalizata in cazul lui MC? Mie nu. Din contra : ) Cred ca daca ai aduce vorba de MC intr-o discutie, din 100 de interlocutori, trei sferturi ar strimba din nas – ca nu mai scrie cum scria, ca haha eternul nostru nobelizabil, ca opiniile lui politice… Astea nu-s critici, sint reactii standard pe care, sincer, nu le inteleg daca nu fac apel la consideratii cioraniene despre cum sintem noi : )

Si daca un cititor se declara indragostit de un scriitor inseamna ca gata, l-a cocotat pe un soclu si l-a declarat intangibil. Parca-s prea multe procese de intentie in lectia asta a ta.

Bughi, sunt de acord cu tine in mai tot ce spui, evident ca nu trebuie sa-l cocotam pe soclu pe MC. Pe de alta parte si Alexandru are dreptate, daca mie imi place MC in calitate de scriitor si imi place foarte mult ce am citit in jurnalul lui, cred ca pot spune asta, cred ca pot sa-mi dau cu parerea ca cineva care are numai cuvinte rele de spus despre jurnal e partinitor etc. Trebuie sa ramanem lucizi, evident, iar asta inseamna si sa nu inghitim tampeniile spuse de detractori.

Ca sa nu crezi ca incerc sa ma „justific” in vreun fel – mentin tot ce am scris in insemnarea respectiva, erau impresii proaspete de lectura pe care mi le asum. Nu mi se par nici acum deplasate. Iar cand am atacat articolul lui Cernat, ceva mai tarziu, uita-te te rog la comentarii, cei mai multi ma atacau pe mine! Deci iarasi alexandru are dreptate, sunt muuuuult mai putini cei ca mine (inca o data, imi asum atitudinea), foarte incantanti de MC, deci subiectivi (apropo de asta, uita-te si la zum pe blog, a scris ceva foarte interesant despre scriitorii pe care ii iubeste) decat cei care, din motive pe care nu le discut, sunt impotriva lui 🙂 In concluzie, cred ca nu trebuie sa ne temem de piedestal 🙂

@capricorn:
Eu nu ti-am reprosat ca iti place mult Cartarescu si ca scrii cu entuziasm despre un scriitor care te pasioneaza, asta e absolut ok; spre deosebire de cei cu care te contrai la tine, eu nu ma indoiesc ca scrii ce simti si nu scrii ca sa „dea bine”, ca sa fii „in trend”, mai ales ca nu o data ai mers impotriva curentului.

Eu obiectam numai la partea asta:

cred ca pot sa-mi dau cu parerea ca cineva care are numai cuvinte rele de spus despre jurnal e partinitor etc.

Sigur ca poti sa-ti dai cu parerea, ca blogosfera e libera, dar risti sa gresesti, sa nedreptatesti. Se poate intampla sa ai dreptate in anumite cazuri, cum am si zis – dar cand ii clasifici pe toti cei care au scris „cuvinte rele” despre Orbitor sau jurnalele lui Cartarescu drept „detractori”, „insecte” etc., e sigur ca mai si gresesti.

@Alexandru: intr-adevar:

numarul acela din Dilema era – in mare – critic la adresa mitului lui Eminescu, nu era vorba despre literatura lui (o exceptie – Razvan Radulescu marturisea ca nu-i place proza, or mai fi fost si altele)

doar ca lui Razvan Radulescu nu-i diplacea numai proza lui Eminescu, ci si poezia, la care se referea in pasajul parafrazat de mine.

Si intr-adevar nu exista (cel putin nu inca) un consens national intru preamarirea lui Cartarescu, cum existase in legatura cu Eminescu; de altfel, cultul lui Eminescu a aparut dupa moartea lui – in timpul vietii sale cred ca destui il plasau mai sus pe Alecsandri, sau de pilda un coleg junimist, George Panu, pe Vlahuta…

Chiar daca nu formeza unanimitate, poate nici majoritate absoluta, fanii lui Cartarescu, mult mai putini decat admiratorii „luceafarului”, insa probabil mai multi decat ai oricarui (alt) scriitor roman in viata, nu sunt mai putin expusi la primejdia asta; din contra, poate interveni si sentimentul de „cetate asediata” (ca in cazul sectelor: vezi de pilda ce inseamna ce inseamna sa fii baptist/penticostal/etc. la noi respectiv in America, unde afaik mai degraba catolicii sunt priviti ca sectele la noi).

corect, asa este; as gresi
sunt convinsa ca nu toti cei care au scris/vorbit de rau sunt partinitori sau folosesc alte criterii decat cel al valorii literare; de aia si continuu discutiile in contradictoriu…

Ma bucur sa aud asta – si ma bucur si ca, pe un subiect asa sensibil, am reusit sa ne contrazicem fara sa ne certam 🙂

Sincer, bughi, mi se pare că exagerezi rău : ) Mergi prea departe cu analogiile – mitul lui Eminescu, secte, cetate asediata… noroc că, graţie vigilenţei tale, ”primejdia” pe care o ”semnalezi” e mai puţin gravă, fiind noi deja avizaţi.

Ok, poate ca am mers prea departe cu analogiile cand am pomenit de secte si de cetatea asediata. Am facut-o de dragul argumentatiei; voiam doar raspund la argumentul tau, sa zic ca nu e nevoie ca o opinie sa fie majoritara ca sa fie sustinuta cu fervoare si sa intaresc asta aratand ca e posibil chiar ca faptul ca e minoritara sa stimuleze fervoarea; NU am vrut sa spun si NU consider ca fanii lui Cartarescu ar fi o secta.

Nu consider ca „daca un cititor se declara indragostit de un scriitor inseamna ca gata, l-a cocotat pe un soclu si l-a declarat intangibil.”

Problema apare doar cand valoarea scriitorului i se pare atat de incontestabila, de evidenta, de indiscutabila incat atunci cand cineva o pune in discutie (eventual punctual) nu poate gasi alta explicatie decat neonestitatea, micimea sufleteasca si i se pare ca orice critica la adresa scriitorului e un gest urat.

@ bughi: eu nu mai inteleg nimic dupa ultimul comentariu al tau. pai daca suntem toti de aceeasi parere, care mai e rostul insemnarii tale? ai avut tu o presimtire cum ca o sa ne transformam intr-o mica banda inarmata cu ciocane si-o sa incepem sa-i lovim de zor pe criticii care scriu „de rau” de MC si te-ai gandit sa ne opresti cat mai e timp? nu-nteleg, nu vad problema.

in conditiile astea, poate scrii o insemnare si pentru aia care cand aud de MC sar de doi metri in sus si incep sa trambiteze cum ca opinii politice, nu mai e ce-a fost, se plange tot timpu etc. etc. etc. de ce numai pentru cei carora le e drag si sunt (se pare) pe buza parpastiei? 🙂
explica-le si lor ca e nevoie de o atmosfera literara sanatoasa.
asa ar fi corect, nu?

@bughi: Mi se pare că argumentele tale sînt impecabile logic, numai că alunecă pe lîngă Esenţial : ) – te rog să nu te superi. Adică arăţi că e posibil să apară un drob de sare pe horn, calculezi exact că probabilitatea ca drobul de sare să cadă e de 0,000(2) şi detaliezi urmările catastrofale ca şi cum totul s-ar fi întîmplat deja.

Îi reproşezi lui capricorn că generalizează abuziv cu detractorii etc., dar asta nu te împiedică să faci şi tu ditamai inducţia pornind de la un singur text. Şi vorbeşti aşa, la modul general, ce rău ar fi dacă l-am idolatriza pe MC : )

Şi iartă-mă, cînd zici – ”Problema apare doar cand valoarea scriitorului i se pare atat de incontestabila, de evidenta, de indiscutabila incat atunci cand cineva o pune in discutie (eventual punctual) nu poate gasi alta explicatie decat neonestitatea, micimea sufleteasca si i se pare ca orice critica la adresa scriitorului e un gest urat.” – mi se pare că eşti teribil de condescendentă faţă de cititorii tăi.

Faci nişte tours de passe-passe prin care creezi – chiar din prima ta frază (”Totusi nu va grabiti sa ma injurati”….) – un cititor fan MC incapabil de distanţă critică, predispus la idolatrizare, paranoic etc. Şi nu-mi plac, de-asta am reacţionat.

E drept că tu ieşi foarte bine, prin contrast : )

OMG! De unde condescendenta la mine, care risc sa ma complexez cand mai dau peste cate o discutie Alexandru-Radu Vancu pe care nu reusesc sa o inteleg cu totul?

––––––––––––-

Arhivistul din mine si-a amintit niste discutii vechi de la Alexandru ( http://www.caligraf.net/?p=421 , http://www.caligraf.net/?p=483 ) unde se puteau spune linistit lucruri ca acestea:

„Sorry, Alexandru, in afara de “Flori de mucigai”, Arghezi e… jale…”
„Arghezi e jalnic. De o pretiozitate exasperanta si isi trairile in serios ca intr-o icoana kitsch! Brrrrr.”

„mie mi-e antipatic Blaga, de pildă, şi nu l-am prea citit.”

„ion barbu e un mallarme 2nd hand pe romaneste”
„ion barbu e – pe alocuri – kitsch: e k un contabil de vocale & consoane”

„Eliade e cam slăbuţ în general”, „prozele lui Mircea Eliade sînt supraevaluate”

…fara sa se lase cu capete sparte (doar als a ridicat un pic tonul, dar el e troll deci nu se pune).

Dar cand e vorba de Cartarescu si cineva spune ca:

„nu e nici pe departe acel mare autor pe care se chinuie lumea sa il ni-l bage pe gat. Nu e nici un autor prost, nu spun asta, dar e banal.”

i se raspunde ca opinia lui e „nulă profesional, câtă vreme a agramată”

Ok, omul ala parea genul care citeste predominant SF si nu parea cel mai potrivit sa-l evalueze pe Cartarescu, dar totusi nu mi s-a parut ca merita un pumn virtual.

Eu cred ca voi nu reactionati asa – mai ales ca nici pe mine nu v-ati suparat cand v-am spus, demult, ca nu mi-a placut Orbitor I – dar credeti-ma si voi pe mine ca fenomenul e real, prezent, nu un ipotetic drob de sare; sau nu ma credeti pe cuvant dar recititi discutiile despre Cartarescu (de pilda alea vechi, de cand cu Aripa dreapta).

bughi, sper din tot sufletul sa nu te superi pe mine pentru chestia asta, dar: cred in continuare ca exagerezi si, in plus, toata povestea cu urcarea lui Cartarescu pe soclu si pericolul care ne paste pe toti seamana teribil cu ceva ce am mai vazut recent prin blogosfera. atunci era nu despre un scriitor, ci despre o blogarita si cei care, orbiti, o aparau cu orice pret fara sa-si dea seama ca asa si pe dincolo. si tot cu o secta erau comparati (hihi, am impresia ca oamenii sunt aproximativ aceiasi, bag seama ca avem tendinte de-astea 🙂 ).

si cum naiba sa ne suparam pe tine ca nu ti-a placut Orbitor I?! adica si tu crezi ca suntem o gasca de indivizi fara creier?

eu ma enervez foarte tare cand vine cineva sa comenteze in stilul ‘ah, asta nu e un autor chiar mare, e umflat mult de presa / critici’. asa, zdrang! despre orice scriitor (si nu numai) ar fi vorba. poti sa spui ca nu-ti place, ca te enerveaza pentru ca nu stiu cum scrie, ca te plictiseste, ca e telenovelist sau ca te lasa rece, ba chiar ca ti-e antipatic fara sa-l fi citit – daca vrei iti explic asta, da cred ca intelegi ca e posibil si asa ceva -, dar cand vine vorba de comentarii de-astea pompoase si bazate aproape intotdeauna doar pe faptul ca auzi cam des de el la tv deci tre’ sa fie ceva rau la mijloc, n-am nici o problema in a da „pumni virtuali”. nu ma intereseaza cine-i mare si cine nu, vreau sa discut ca oamenii. (si poate sunt eu un soi mai rau, dar ce spune radu la linkul ala pe care ni l-ai dat nu mi se pare deloc, dar deloc un „pumn”.)

pana la urma daca MC e pus pe un soclu cred ca nu cei care-l admira o fac, ci ceilalti. ei par a fi obsedati de cat de mare autor e MC. noi ramanem cu dragul, cu cititul si cu recititul. e bine asa.

Draga zum, decat sa ne certam, mai bine un cantec vesel sa cantam: daca nu ai citit „Muzici si faze” de Ovidiu Verdes, citeste-o neaparat – o recomand eu, o recomanda Micawber si tie poate o sa iti placa chiar mai mult ca si tu esti cu „muzicile” (dar poate ca tu ai citit-o deja).

@ bughi: tot n-apuc sa-ti raspund, de nu stiu cand vreau. da, stiu ca Muzici si faze e o carte careia i se aduc numai laude – nu doar voi doi, ci si o gramada de alti oameni in care am de regula incredere (de-aia am si citit-o, de altfel). eu insa m-am cam poticnit cu ea. as vrea sa scriu o insemnare, poate inainte de sfarsitul anului, sper sa apuc. fiindca as avea mai multe de zis, n-am loc intr-un comentariu.
nu prea inteleg comparatia cu ‘Luca’, eventuala asemanare cred ca-i prea superficiala. in fine, mai pe larg cand apuc sa scriu despre ea. n-as vrea sa se inteleaga ca mi-a displacut, nu. iar partea cu muzicile chiar imi place (asta e al doilea motiv pentru care-am citit-o, dupa unele recomandari calduroase). o sa revin.
(si sa stii ca eu nu ma certam 🙂 )

nu-l cocotam. urca singur. 🙂

@brightie: vezi ca ce ai scris se poate intelege in doua feluri 😛

@zum: comparatia cu ‘Luca’ e a lui Micawber, el zicea ca Muzici si faze e mai buna; eu nu stiu ce sa zic; mi-e clar ca, la „Muzici si faze”, judecata mea e intrucatva influentata (viciata?) de nostalgie (totusi, cartea a fost gustata si de mult mai tanara criz aka Cristina Foarfa). „Cum mi-am petrecut vacanta de vara” are mai multa adancime, mai multe straturi, o miza mai mare, dar nu toate astea ajung totdeauna la cititor, chiar si cand cititorul nu e chiar novice. Vezi de pilda aici:

http://danboeriu.wordpress.com/2011/12/05/stiu-ce-ai-facut-asta-vara/

Nu numai ca omul nu a sesizat chestia discutata pe larg de noi aici la mine – pe care nici eu n-o sesizasem pana n-am citit la luciat – dar vad ca nu observa nici ca [spoiler] pe parcurs Luca innebuneste. [/end spoiler] El vorbeste despre „omogenitate perfectă a stilului, nelăsând loc schimbării de ritm ori de registru narativ” 🙂

Revenind la Cartarescu, intre timp am recitit una din cele mai frumoase parti din Aripa stanga, cea despre Neamul Badislavilor. E ebook separat, gratis, de la Humanitas, pentru cine vrea o mostra din Orbitor sau pentru cine vrea ce e mai bun in Orbitor I, fara sa trebuiasca sa inghita TOTUL:

http://bookbyte.ro/product–neamul-badislavilor–1778.html

Si mi-a placut la fel ca atunci la prima lectura. Pe de alta parte, e foarte probabil ca alte parti – de exemplu cea cu liftiera, pilotul american si fluturele – sa imi provoace si ele aceeasi reactie ca la prima lectura: „WTF?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Noiembrie 2011
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: