bughi mambo rag

Inceputuri de povestiri de diverse genuri

Posted on: 6 Octombrie 2016

Abia am terminat cursul de creative writing de la Vama Veche si am inceput altul, de data asta online, organizat tot de Club RevDePov, dar avandu-l ca profesor pe scriitorul Marin Malaicu Hondrari. Prima tema pe care ne-a dat-o a fost sa scriem inceputuri de povestiri de cat mai multe genuri. M-as bucura sa primesc critici constructive – care dintre aceste inceputuri v-ar incita sa cititi mai departe povestirile si care v-ar face sa le lasati balta – si de ce?

Dragoste

Prima oara n-o prea bagase in seama; nici nu retinuse macar cum o cheama. I se paruse cam grasuta, probabil din cauza fetei rotunde, ca de copil. I se paruse ca rade prea mult. Nici n-ar fi stiut sa spuna ce culoare au ochii ei, ochii care il vor obseda apoi ani de zile.

Basm

A fost odata un baiat care voia sa fie vrajitor. Era orfan, mic si plapand; baietii din sat radeau de el, il umileau, cateodata il si bateau si el nu avea ce le face. In satul ala traia un vrajitor – de fapt nu in sat, ci intr-o casa singuratica si suie, in padurea de la marginea satului, unde putini se incumetau sa intre, doar manati de mare nevoie. Vrajitorul era omul cel mai temut din partea locului; multe se sopteau pe seama lui, lucruri care iti dadeau fiori, dar nimeni nu s-ar fi incumetat sa i le zica in fata. Cu greu isi aduna baiatul curajul sa bata la usa lui, ca sa il roage sa-l primeasca ucenic; cand auzi usa veche scartaind in balamale, ar fi luat-o la fuga, dar gandi ca acum deja era prea tarziu.

Cu/pentru copii

– Mihai, am o idee! striga Ilie, trantindu-si cartea pe masa cu asa elan, ca turnul din carti de joc pe care Mihai il ridicase cu incetul cand frate-sau citea, potrivind cartile cu grija si migala, aproape tinandu-si rasuflarea, se prabusi intr-o clipa.
– Ilie! zise Mihai cu glasul incarcat de repros; simtea ca ii vine sa planga si nu voia, ca baietii nu plang si el era baiat mare, avea 6 ani.
– Hai ma, stii ca n-am vrut! zise Ilie. Vrei sa-l facem la loc amandoi ?
Mihai facu din cap semn ca nu.
– Nu vrei sa stii ce idee am ? relua Ilie; si observand o scanteie de interes in ochii fratelui sau, continua cu entuziasm molipsitor: Putem avea insula noastra, ca Robinson !

Aventura

Un lucru foarte necesar oricui se aventureaza prin jungla, mai necesar chiar decat o arma, e o plasa de tantari. Pentru ca, cu putin noroc, cu fiare periculoase poate nu te vei intalni, ca si ele se tem de oameni; cu tantarii insa vei avea de-a face cu siguranta. Sunt peste tot, te ataca in roiuri si muscaturile lor sunt mult mai virulente decat ale celor obisnuiti; nu poti sa nu te scarpini si te trezesti pe tot corpul cu niste umflaturi de zici ca ai cine stie ce boala. Dar, cum se zice, tot raul spre bine: daca stiam asta pe-atunci, daca aveam plasa la mine, daca nu m-ar fi chinuit tantarii toata noaptea aceea, scarpinandu-ma si zvarcolindu-ma in culcusul improvizat, daca as fi putut dormi – si, dupa toata obsoeala zilei acceleia, sigur as fi dormit dus – nu cred ca mai traiam acum sa va povestesc.

Absurd

Animalul preferat al Oliviei era ornitorincul. Avea unul mic, pe care il hranea cu lapte. Cand il plimba in lesa pe Calea Victoriei, toate privirile se intorceau dupa ei.
– Olivia, eu sunt mamifer sau pasare? o intreba intr-o zi ornitorincul.
– Esti mamifer, raspunse Olivia, mangaindu-i blana afectuos.
– Si atunci de ce am cioc ?
– Pentru ca esti un mamifer foarte, foarte special.
Si ornitorincul crestea – pana s-a facut mare. Acum nu mai voia lapte; prefera viermii.
– Olivia, eu sunt singurul ornitorinc din Bucuresti ? o intreba intr-o zi.
– Da, esti foarte, foarte special, nu mai exista nimeni ca tine in tot orasul.
– Asta inseamna ca n-o sa intalnesc niciodata o ornitorinca ?
Olivia nu stiu ce sa-i zica; tacu. Tacu si ornitorincul si ramase ganditor multa vreme.

Gothic

Aveam 12 ani cand ai mei au mostenit casa si in apartamentul nostru banal de bloc si-au facut aparitia tot felul de obiecte neobisnuite pentru mine: o oglinda imensa cu cadru sculptat, un ceas cu pendula, o bomboniera de argint, o lampa de petrol pe al carei abajur amorasi cantau la lira si o multime de carti vechi si groase, legate in piele, cu coperte bogat ornamentate cu arabescuri. In vacanta aveam sa descopar multe alte obiecte, si mai neobisnuite, ramase in casa aceea: de pilda un joben, un pachet de carti de tarot, doua florete si doua masti de scrima si o cutie de fotografii vechi. Erau in ea domni distinsi la costum, doamne elegante cu corset, maneci bufante si palarii cu pene, ofiteri din primul razboi mondial, dar si multi copii care aveau toti un aer nefiresc, cumva bolnavicios. Cea mai suprinzatoare fotografie era facuta chiar in curtea casei care devenise acum a noastra – recunosteam fantana si geamurile de la antreu. In fata lor insa era un grup de barbati si femei imbracati toti in arlechini. Ce fusese acolo? Bal mascat – dar de ce erau costumati toti la fel? O piesa de teatru – in curtea unei case particulare ? Nici tata nu avea idee si nu mai traia nimeni care sa ne poata lamuri.

Istoric

Cea mai veche si mai vie amintire din copilarie era despre tatal ei. Erau, ea si fratii ei, in jurul lui in carul lui triumfal. Tatal ei, mandru, superb in toga purpurie si cu cununa de lauri, mana caii in picioare, salutand multimea imensa, frematatoare, care il aclama entuziast de pe laturile strazii. In spatele carului, prizonierii germani, cu pletele lor blonde si latoase si hainele lor barbare cu blanuri, se tarau greoi, in lanturi. Sotia capeteniei lor ducea in brate un copil de vreo 2 ani, care privea curios la toata agitatia din jur; mama lui insa avea chipul impietrit de durere.

Erotic

Dupa ce se culca cu ea pentru ultima oara, dupa ce ii mai privi cateva minute corpul cu forme perfecte, coapsele netede, sanii rotunzi si tari, buclele blond-roscate raspandite pe perna, lua in brate corpul inert si il puse cu grija in cutia mare de carton, ii aranja cateva suvite rebele in jurul fetei, ii inchise pleoapele peste ochii sticlosi, o mai saruta o data pe buze, apoi puse capacul si impinse cutia la loc sub pat. Nu reusea sa scape de un sentiment de vinovatie, chiar daca rational stia ca e absurd. Era firesc la urma urmei: Suzana era in viata lui de 3 ani. Fusese prima lui femeie. O cumparase in rate, din primele lui salarii, economisind la sange, dar meritase. Trecusera insa 3 ani si simtise ca e timpul pentru altceva, mai ales ca aparusera pe piata modele mult mai performante, si mai realiste, plus ca si salariul lui crescuse, acum nu mai era nevoit sa se multumeasca cu ce-aveau mai ieftin. Comandase un model de lux, care clipea din gene, radea, spunea cateva cuvinte – femeie adevarata, ce mai! Arunca o privire la ceas: noua lui iubita avea sa-i soseasca in 20 de minute si simtea ca explodeaza de nerabdare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Octombrie 2016
L M M M V S D
« Sep   Noi »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
%d blogeri au apreciat asta: