bughi mambo rag

Posts Tagged ‘deportare

De data asta o ghicitoare foarte usoara. Cartea e scrisa de cineva de care s-a vorbit mult in ultima vreme si fragmentul ales de mine atinge chiar tema aceea de care a fost vorba:

In aceasta noapte trenul s-a oprit pentru a treia oara in camp.  Santinelele ruse strigau: UBORNAIA. Usile de la toate vagoanele s-au deschis. N-am rostogolit de-a valma in campul inzapezit aflat mai jos de terasament , cufundandu-ne in nameti pana la genunchi. Am priceput fara sa intelegem ca ubornaia inseamna sa ne facem cu totii nevoile. Sus, foarte sus deasupra noastra, luna rotunda. Pe dinaintea fetelor noastre respiratia trecea in zbor planat, sclipicioasa si alba ca zapada de sub picioare De jur imprejur, automate gata sa traga.  Si acum: jos panatalonii!

Ce stanjeneala, simtamantul de rusine al unei lumi intregi. Ce bine ca tinutul inzapezit era atat de stingher cu noi, ca nimeni nu-l vedea cum ne forteaza sa facem cu totii, inghesuindu-ne unii in altii, unul si acelasi lucru. Nu simteam nevoia sa ma usurez, dar mi-am lasat pantalonii jos si m-am asezat pe vine.  Cat de infam si de tacut era tinutul asta, si cum isi mai radea de noi cu nevoile noastre. Cum mai radea de Trudi Pelikan, care, in stanga mea, isi sumetea mantoul clos  pana-n subsuori  si-si tragea panatalonii jos peste glezne,  de cum se auzea susurul intre pantofii ei. De cum icnea in spatele meu, sfortandu-se, avocatul Paul Gast, iar lui Heidrun Gast, neveste-sii, ii oracaiau matele din cauza diareii.  De cum exaltatia cald-fetida de jur imprejur si ingheta,  sclipicoasa, in aer,  De cum acest tinut inzapezit ne aplica o cura drastica, punandu-ne in  fundul gol sa ne simtim singuri-singurei cu larmuiala pantecelui nostru.  Ce jalnice ajunsesera maruntaiele noastre in aceasta comunitate.

Poate ca nu eu m-am maturizat subit in aceasta noapte, ci doar spaima din mine. Poate ca doar in acest fel colectivitatea devine reala. Caci toti, dar absolut toti fara exceptie, dintr-un reflex ne-am apucat sa ne facem nevoile  cu fata inspre terasamentul de cale ferata. Cu totii aveam luna in ceafa si nu slabeam din priviri usa deschisa de la vagonul de vite, depinzand deja de ea ca de usa de la camera unei case. Simteam deja in noi frica nebuna ca usa s-ar putea inchide fara noi si trenul va pleca de aici fara noi.

Unul dintre noi a tipat in noaptea pustie:

– Ia te uita la neamul sasesc cum se caca toti la gramada. Cand totul se duce pe garla, nu se duce doar garla. Asa-i ca vi-i draga viata? S-a pornit pe un ras gol ca un zanganit de tabla.  Toti s-au tras nitel deoparte. Avea acum loc indeajuns si s-a inclinat in fata noastra ca un actor, repetand cu glas subtire si solemn: Asa-i ca vi-i draga viata?

Glasul lui avea o reverberatie. Unii au inceput sa planga, aerul era ca de sticla. Fata lui se cufundase in delir.  Scuipatul prelins pe jacheta era glazurat. Atunci i-am zarit decoratia prinsa-n piept, era barbatul cu nasturii cu albatrosi. Sta singur de tot si plangea suspinand cu o voce de copil. Nu ramasese cu el decat zapada manjita de excremente. Si-n spatele lui, universul inghetat cu luna, ca o radioscopie.

Locomotiva n-a scos decat o singura data suieratura infundata. Cel mai profund UUUU pe care l-am auzit vreodata. Ne-am ingramadit fiecare la usile noastre. Am suit in vagoane si-am plecat mai departe.

Pe-acel barbat l-as fi recunoscut chiar si fara decoratia din piept. Nu l-am mai vazut niciodata in lagar.

Tema fiind desigur despre cum instinctul de conservare castiga de obicei lupta cu simtul demnitatii si libertatii, invers intamplandu-se foarte, foarte rar: o voce singulara in multime…

Anunțuri

I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930