Posts Tagged ‘pds’
Un fel de PDS: Hijo de la Luna
Posted on: 17 Decembrie 2011
Nu e tocmai un PDS, e o melodie pe care o stiam de ani de zile si imi placea cum suna desi n-aveam idee ce inseamna. Credeam ca o fi ceva suav, romantic, cu indragostiti si luna, gen Eminescu. Intamplator am dat pe un blog (aici) peste versurile melodiei, am avut curiozitatea sa le traduc cu google translate si oricat de mecanica si aproximativa, traducerea lui google a fost suficienta totusi sa se stravada intelesul si am avut o mare surpriza. Am gasit si o traducere facuta de om, nu de de masina, aici.
| Hijo de la Luna | Son of the Moon |
| Tonto el que no entienda. Cuenta una leyenda, que una hembra gitana conjuró a la Luna hasta el amanecer. Llorando pedía, al llegar el día, desposar un calé. —«Tendrás a tu hombre, piel morena —desde el cielo habló la luna llena—, pero a cambio quiero el hijo primero que le engendres a él. Que quien su hijo inmola para no estar sola, poco le iba a querer». Estribillo: Luna, quieres ser madre De padre canela, nació un niño Estribillo El gitano, al creerse deshonrado, Estribillo Y las noches que haya luna llena, |
Foolish who doesn’t understand Tells a legend That a gypsy woman Conjured to the moon until sunrise Crying she was asking Coming the day To marry a gypsy manYou you have your man of dark skin From heaven spoke the full moon But in return I want The first son That you beget from him Whoever sacrifices his son Not to be alone Would barely love him Moon wants to be mother From a cinnamon father a boy was born Gypsy man believing himself dishonred And in the nights with full moon |
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Magda Isanos (1916-1944)
- În: Poezii
- 38 Comments
Acesta e asadar premiul virtual surpriza promis lui Alexandru & zum, pt ca au scris comentariile nr. 1000 si 1001: PDS-urile postate de-a lungul timpului de zum, de Alexandru si de mine, stranse la un loc intr-o carte (mai exact, un document Word).
Cartea cu PDS-uri se poate citi online si descarca de aici.
Nota explicativa in caz ca cineva se intreaba ce e PDS (nume de partid? extensie de fisier?): PDS = „Poezia de sambata” (sau Poemul…); e vorba de un obicei – pornit anul trecut de Luiza de la „salul e sarpele” (acum constat cu surprindere ca ideea a fost a lui Alex Leo Serban) si raspandit treptat pe blogurile culturale – de a pune pe blog sambata o poezie aleasa (nu creata) de catre blogger.
Initial am vrut sa adun toate PDS-urile postate pe toate blogurile, dar nu imi imaginam cate s-au strans, ca numai cu ale lui zum si Alexandru am trecut de pagina 100, asa ca le-am mai pus si pe ale mele si m-am oprit, ca altfel riscam sa nu mai termin… Poate ca ar merita sa fie adunate toate la un loc, dar probabil cel mai simplu ar fi sa si le culeaga fiecare pe ale sale si apoi fie reunite toate in acelasi document. Asadar, daca imi trimiteti un fisier (preferabil .doc) cu PDS-urile de pe blogurile voastre pe mail ( bughimamborag gmail com ), eu le adaug cu placere in carte.
Zum & Alexandru, sper sa va placa !
Asta nu inseamna ca ma sustrag de la propunerea lui Alexandru, sper sa ma ocup si de ea…
pds de la plus haute tour
Posted on: 12 Iunie 2010
Data trecuta l-am ascultat pe Verlaine, acum sa-l ascultam si pe Rimbaud (tot despre izolare si regrete tardive, din cate inteleg):
Chanson de la plus haute tour
Oisive jeunesse
A tout asservie,
Par délicatesse
J’ai perdu ma vie.
Ah ! Que le temps vienne
Où les coeurs s’éprennent.Je me suis dit : laisse,
Et qu’on ne te voie :
Et sans la promesse
De plus hautes joies.
Que rien ne t’arrête,
Auguste retraite.J’ai tant fait patience
Qu’à jamais j’oublie ;
Craintes et souffrances
Aux cieux sont parties.
Et la soif malsaine
Obscurcit mes veines.Ainsi la prairie
A l’oubli livrée,
Grandie, et fleurie
D’encens et d’ivraies
Au bourdon farouche
De cent sales mouches.Ah ! Mille veuvages
De la si pauvre âme
Qui n’a que l’image
De la Notre-Dame !
Est-ce que l’on prie
La Vierge Marie ?Oisive jeunesse
A tout asservie,
Par délicatesse
J’ai perdu ma vie.
Ah ! Que le temps vienne
Où les coeurs s’éprennent !
pds d’une prison
Posted on: 5 Iunie 2010
Le ciel est, par-dessus le toit,
Si bleu, si calme !
Un arbre, par-dessus le toit,
Berce sa palme.La cloche, dans le ciel qu’on voit,
Doucement tinte.
Un oiseau sur l’arbre qu’on voit
Chante sa plainte.Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là
Simple et tranquille.
Cette paisible rumeur-là
Vient de la ville.Qu’as-tu fait, ô toi que voilà
Pleurant sans cesse,
Dis, qu’as-tu fait, toi que voilà,
De ta jeunesse ?
Versurile astea, se pare, au fost compuse de Verlaine in inchisoare – si tot in inchisoare, in inchisorile comuniste, vor fi mai tarziu recitate, repetate, dupa cum isi aminteste Steinhardt si nu numai el…
pds de sezon
Posted on: 27 Martie 2010
Note de primăvară
de George BacoviaVerde crud, verde crud…
Mugur alb şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe câmpia clară…Verde crud, verde crud…
Mugur alb şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.
Foarte previzibil, stiu, dar la urma urmei si primavara asta, totusi, nu-i decat o copie, vorba lui Toparceanu…
De fapt vreau sa marchez faptul ca azi am vazut primii pomi infloriti, printre care o minunata magnolie, pe strada copilariei mele (unde am trait pana pe la 12-13 ani); si nu mi-o amintesc deloc, ocazie sa imi dau seama ce varsta am, daca de cand am lasat eu in urma copilaria a crescut acolo ditamai copacul; sau poate doar la vremea aceea nu aveam eu ochi pentru asa ceva…
Comentarii recente