bughi mambo rag

Este vorba despre o carte publicata intai in Franta: „Pentru o istorie a imaginarului„.  Nu am sa scriu aici o recenzie despre carte, pentru ca nu am terminat-o si pentru ca acum recenziile le scriu dincolo (cand le scriu…) Daca vreti recenzii de carti de Lucian Boia, tocmai a postat capricornk13 doua una dupa alta si mai gasiti o multime la Micawber. Vreau sa fac doar o observatie  sau, cum ar spune Micawber, un „Fact checking„:

In capitolul „Sfarsitul Infernului?” (la pag 108), Lucian Boia vorbeste despre niste sondaje de opinie din mai multe tari occidentale care revelau un lucru surprinzator: in jur de jumatate dintre vest-europenii care cred in Dumnezeu sau in viata de apoi nu mai cred in iad !

Statisticile anului 1968 aratau asa:
(credinta in viata de apoi vs. credinta in iad)

Franta: 39% vs. 22%
Marea Britanie: 54% vs. 23%
R.F.Germania: 43% vs. 25%
Olanda: 54% vs.  28%
Finlanda:  52% vs. 29%
Suedia: 43% vs. 17%

Insa remarca doua exceptii:

Grecia: 65% vs.  62%
SUA: 85% vs. 65%

Discuta cazul SUA; peste al Greciei trece intr-o singura fraza: „Biserica ortodoxa ramane, ca intotdeauna, fidela traditiei.”

Ori nu aceasta este explicatia – pentru ca nici biserica catolica si nici cele reformate nu au renuntat oficial la iad, chiar daca in prezent vorbesc mult mai putin si mult mai nuantat despre el. Explicatia este, cred eu,  diferenta dintre conceptia despre iad la ortodocsi fata de catolici (si descendentii lor protestantii).

In conceptia catolica, damnarea in iad este definitiva, celor ajunsi acolo li se aplica vorba lui Dante, „Lasati orice speranta”… pentru pacate mai putine si/sau mai putin grave se ajunge intr-un alt loc, de ispasire temporara: Purgatoriul. Protestantii au preluat de la catolici iadul ca osanda eterna dar aurenuntat la Purgatoriu, inventie recenta;  Calvin a mers chiar mai departe, vorbind despre predestinare, despre cum unii sunt destinati din start mantuirii iar altii iadului.

Lucian Boia traseaza, in capitolul precedent, „Lumea de apoi crestina in ritmul istoriei”, evolutia ideii de iad si aparitia celei de Purgatoriu in sec. XIII, pomeneste chiar de apocatastaza lui Origen… dar in ce priveste biserica ortodoxa, spune:

Aceasta constructie teologica a fost strict occidentala; Biserica ortodoxa a respins-o. In masura in care purgatoriul oferea o solutie (relativa, fara indoiala) de libertate si diversitate, absenta sa in est a definit un spatiu traditionalist in fata unui Occident atras de inovatii.

Ori biserica ortodoxa nu avea nevoie de Purgatoriu, pentru ca in conceptia ortodoxa, dupa cum probabil stiti daca sunteti sau ati fost otodocsi practicanti sau va mai amintiti cate ceva de la orele de religie, iadul ortodox indeplinea si functia Purgatoriului catolic.

Asta fiind nu numai doctina oficiala a bisericii ortodoxe – citez de pe site-ul  „CrestinismOrtodox.ro„:

Conform invataturii Bisericii noastre, oamenii care se duc in iadul de dupa judecata particulara cu o anumita credinta, deci fara o atitudine total contrara comuniunii cu Dumnezeu, „vor putea ajunge in situatia ca virtuali­tatea capacitatii de comuniune prevazuta in ei sa fie actualizata. Deci acest iad implica doua posibilitati: posibilitatea de a fi etern pentru unii si neetern pentru altii„.

…ci si conceptia populara:

Măi omule, măi! Ai să te duci în fundul iadului, și n-are să aibă cine te scoate, dacă nu te-i sili să-ți faci un băiat popă! De spovedanie fugi ca dracul de tămâie. La biserică mergi din Paști în Paști. Așa cauți tu de suflet?

… ii zice, in „Amintiri din copilarie”, Smaranda, mama lui Creanga, barbatului ei.

Faptul ca un invatat de talia lui Lucian Boia, care stie atatea alte lucruri din alte timpuri si alte locuri, ignora ceva de-aici de la noi, ceva ce i-ar fi putut spune orice popa si probabil orice taran, spune ceva relevant despre cat de Occident-centered e mentalitatea si imaginarul unora dintre varfurile elitei intelectuale romane.