bughi mambo rag

Posts Tagged ‘leapsa literara

In cazul meu, e vorba de Homer, Proust, Kafka, Gogol si Saramago. Or mai fi si altii, dar pe acestia i-am gasit in biblioteca parintilor, ceea ce face situatia un pic jenanta pentru mine:

HomerIliada
Marcel ProustIn cautarea timpului pierdut; Guermantes
N.V. GogolSuflete moarte
Franz KafkaProcesul
Jose SaramagoMemorialul de la Mafra

Asta nu va ramane asa. Sper ca pana la anul sa citesc macar 2-3 dintre ei – daca nu, aveti dreptul sa ma trageti de urechi.

Dau leapsa asta nou-nascuta (doar daca vor) lui dragos c, care tocmai mi-a raspuns la alta (iau in schimb leapsa despre Mihail Sebastian, initiata de el, ca sa fim chit), lui capricornk13, care pana recent era in aceeasi situatie ca mine in ce il priveste pe Proust si oricui care o doreste sau mai bine zis are curajul sa raspunda la ea.

Anunțuri

Acum pot sa zic ca am intrat cu adevarat in marea familie a bloggerilor, ca am primit prima leapsa, de bun venit, de la dreamingjewel (leapsa terorista de la Ruki o luasem eu cu de la mine putere).  Deci:

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste?

Luminita, mon amour” de Cezar Paul-Badescu. De ce: vedeti ce ziceam aici. Ceva n-am zis acolo: are mult umor – deci o fi numai buna ca terapie prin haz de necaz.

2. Ce carte ai recomanda iubitului/iubitei?

Cum nu am asa ceva, zic pas.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?

I-as fi recomandat „Clopotul de sticla” de Sylvia Plath si v-o recomand tuturor. Te face sa intelegi, mai bine decat lucrarile de popularizare ale  unor specialisti, ce este depresia, cum se simte, cum se traieste – si asta e bine de stiut de catre toata lumea, ca nimeni sa nu se trezeasca in situatia aia total nepregatit.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?

Povestea fara sfarsit” de Michael Ende. Le-o recomand si adultilor care n-au citit-o inca. E o poveste minunata – dar cred ca merge numai la un copil care are deja gustul cititului si nu numara paginile.

5. Ce carte ai recomanda unui mare aventurier/călător şi de ce?

Memoriile lui Valeriu Anania aka IPS Bartolomeu, arhiepiscopul si mitropolitul Clujului, el insusi mare aventurier si calator. Cred ca o sa ma ocup intr-un post special de cartea asta.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?

Nu am dusmani in viata reala. Iar in blogosfera abia am intrat, dar am reusit sa am deja o mica ciocnire cu kriticon aka isuciu, asa ca, in lipsa de dusman adevarat, ii recomand lui „Imblinzirea divinei egrete” de Sergio Pitol, chiar daca eu n-am citit-o. De ce anume.

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?

Aici cred ca cel mai potrivit raspuns e cel dat de dreamingjewel:  „Un roman care să abordeze un subiect pe care persoana respectivă îl iubeşte. „

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu nasul pe sus?

Nu stiu. Daca e fata, sa zicem „Emma” de Jane Austen:

Emma Woodhouse, handsome, clever, and rich, with a comfortable home and happy disposition, seemed to unite some of the best blessings of existence;

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul pe lista ta de bloguri?

Dar eu nu am blogroll.

10. Ce carte ai recomanda unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?

Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca. Ar constata imediat ca nu le-a vazut nici pe departe pe toate, din fericire pentru el.

Dau leapsa mai departe lui Cezar Paul-Badescu, ca tot l-am link-uit. Doar daca are timp si chef de ea, desigur. Si oricui o vrea.

Later Edit: lui Cezar i-am mai dat o leapsa acum o saptamana; n-as vrea sa-l stresez cu „obligatii” de-astea – poate alege sa raspunda la care dintre ele vrea sau la niciuna daca n-are chef. Iar ca sa nu se impotmoleasca leapsa, pentru orice eventualitate, le-o mai dau si lui Caligraf si boladenieve (care, daca prefera, poate recomanda filme in loc de carti  – sau si filme si carti) –  tot numai daca au timp si chef de ea.

Postul care urmeaza este, in acelasi timp:
– prima mea leapsa – „leapsa terorista” pornita de Ruki, prin care blogosfera cititoare protesteaza elegant impotriva inchiderii celui mai bun blog de carti de la noi;
– o replica – si cateva recomandari – pentru Cristina de la confruntadurerea, care  crede ca romanii scriu mult si prost.

Eu nu citeam literatura romana. Mai deloc. Ramasesem cu cat ramasesem din scoala. Facuta in buna parte „inainte”. La asta adaugandu-se totusi cate ceva din recuperarile anilor ’90: exilul cu Eliade, Cioran, Ionesco, inchisoarea cu Steinhardt… dar nimic mai recent, nimic scris dupa ’89, niciun autor nou, din cate imi amintesc. Asta in aproape doua decenii de citit, mai intensiv sau mai pe sponci, dupa cum imi permitea timpul. De citit aproape exclusiv literatura straina.

Cred ca cei mai multi cititori romani sunt – sau erau pana de curand – in situatia mea. Si cred ca as fi ramas in situatia asta, poate pentru totdeauna, daca n-as fi dat intamplator, in plimbarile mele pe net, peste luciat, cititoarea-terorista. Si ar fi fost pacat…

N-am sa fac o cronica, cum cere leapsa, ci o enumerare a catorva carti romanesti (nu m-am putut nicicum hotari pentru una singura) citite la imboldul „teroristei”,  in ordine aproximativ cronologica, cu doua-trei cuvinte despre si link-uri spre cronicile (sau mai bine zis impresiile de lectura ale) lui luciat:

„Luminita, mon amour” de Cezar Paul-Badescu: cred ca asta a fost chiar prima carte romaneasca contemporana citita – din fericire, caci mi-a confirmat ca autorii romani tineri merita atentie. Istoria unei relatii care incepe ca o iubire ce trece peste orice piedici: opozitia parintilor de ambele parti, mizeria inconjuratoare  (povestea incepe in anii ’90,  in ambianta unui camin studentesc cu bai sordide sau a unui apartament neincalzit dintr-un orasel sarac din Moldova) si mai ales nevroza Luminitei – dar sfarseste peste ani in detestare reciproca. E autofictiune. Dpdv etic un gest discutabil – dar dpdv estetic o carte buna. Fragmente aici.

„Cum mi-am petrecut vacanta de vara” de T. O. Bobe: asa cum sugereaza titlul, e o compunere scolara. O compunere lunga, luuunga,  intinsa pe sute de pagini, in care elevul Luca, proaspat absolvent de clasa a IV-a,  vrea sa-si povesteasca in detaliu toata vacanta de vara. Autorul reuseste sa intre perfect in pielea personajului. Cu stangacii de exprimare firesti varstei si cate o greseala de ortografie ici colo, cu „expresii frumoase” tipic scolaresti si expresii mai putin „frumoase” prinse de la parinti (de exemplu „japita ordinara”, epitet cu care Luca e foarte generos cu toti cei ce-l supara). Fragmente aici.

„Viata si faptele lui Ilie Cazane” de Razvan Radulescu: un fel de episod „Dosarele X” plasat in Romania socialista, unde miracolul ia forma banala a unor rosii gigantice iar in loc de Mulder & Scully avem doi securisti (un colonel si un locotenent) care incearca sa „rezolve” cazul batand omul ca sa „recunoasca” versiunea lor prestabilita. Treptat insa in sufletul colonelului – personaj surprinzator, inzestrat de autor si cu o latura sensibila, ca sot si proaspat tata e afectuos si grijuliu, ceea ce o contrariaza pe luciat, care probabil n-a auzit de experimentul Milgram – indoiala incepe sa se infiltreze erodand materialismul lui solid, bazat pe convingeri marxiste, pana cand acesta ajunge sa organizeze chiar acasa la el o sedinta de spiritism in care invoca spiritul lui… Marx. Fragmente aici.

„Teodosie cel Mic” de Razvan Radulescu: un fel de poveste  petrecuta intr-o ciudata lume imaginara in care printre oameni se amesteca personaje zoomorfe iar orase reale: Bucuresti, Petrila, Filiasi se amesteca intr-o geografie fantezista cu repere geografice imaginare: Zidul care imparte tara in doua, capsunaria Bufnitei Kaliopi, ciupercaria Minotaurului Samuil, Lacul Rece unde stapaneste Somnul Protector… Toata aceasta tara imaginara e mostenirea copilului Teodosie care creste si se formeaza sub grja atenta a devotatului sau Pisicaine, in timp ce Somnul Protector unelteste sa-i uzurpe tronul. Nu e insa o poveste clasica pentru copii, ci un fel de poveste postmoderna pentru adulti, in care autorul isi ia libertatea, de pilda, sa-l puna pe Teodosie sa rasfoiasca povestea din care face parte, chiar pe laptop-ul autorului, in timp ce primeste instructiuni de utilizare a calculatorului (un Mac) de la Marele Monstrulet. Fragmente aici.

„Zilele regelui” de Filip Florian: asta cred ca are cele mai mari sanse sa-i placa Cristinei, fiind vorba de un neamt care se lupta cu inertia romaneasca straduindu-se sa puna lucrurile in miscare aici, sa impinga tara pe drumul modernizarii si occidentalizarii. Neamtul e viitorul rege Carol I, pe atunci inca principe; cartea il urmareste de la plecarea din Germania pana la incoronarea ca rege, dupa obtinerea independentei tarii, prin ochii unui conational de-al lui, un dentist german care il urmeaza la Bucuresti – un Bucuresti mult mai balcanic, mai oriental decat il stim azi – si are astfel ocazia de a fi martor – uneori indirect sau de la distanta alteori foarte de aproape, fiind chiar implicat in evenimente – al momentelor importante din viata publica sau privata a principelui, viitor rege – dar si martorul unei lumi pentru el foarte exotica si surprinzatoare – si de multe ori si pentru noi cei de azi, care putem astfel vedea cate s-au schimbat de-atunci – lume care isi are farmecul ei. Fragmente aici.

Si iata ca am pus la dispozitia Cristinei si a amicilor ei, oameni de litere din Berlin, un meniu bogat si variat: de la autofictiunea din „Luminita, mon amour”  la lumea fantastica din „Teodosie cel Mic„, de la postmodernismul si textualismul lui Razvan Radulescu la stilul clasic al lui Filip Florian.  

Leapsa merge mai departe la white noise, vidal, dragos c, lorena lupu, Cezar Paul-Badescu –  daca au timp si chef de ea si daca au ce spune, daca li s-a intamplat adica sa citeasca vreo carte starniti de un post de-al „teroristei” luciat.

 


I’m looking for work

colaborare sau full time - detalii aici
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031