bughi mambo rag

Archive for octombrie 2009

Incantare

Domnita din tara barsana,
lumina sunt, inima, rana.

Trimite-ti-as veste sa stii
veninul cu ce bucurii

pe masa-mi s-amesteca-n cana,
Domnita din tara barsana.

Din visuri nascute in zori
trimite-ti-as negrele flori.

Dar teama imi e ca le pui
la soare-n rascrucea oricui.

Ramaie, ah, toate in umbra.
Invoalta minunea lor sumbra

sa creasca sub stea nazdravana.
Lumina sunt, inima, rana.

Lucian Blaga

Domnita

De-amar de timp, scriindu-ti si cantand,
Stau cu-o ureche-n zid si la pamant.

Pridvorul tau, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.

Tocita-i pana-n slova ta,
Si corzile, nici ele, nu mai pot canta.

Domnita cu cinci turle la cetate,
Rabdai aproape anul jumatate,

Si-n asteptare, numar ca nebunii
Luceferii rotiti din coada lunii.

Nici slut nu sunt si am destoinicie
Si la stihiri, dar si la cerbicie.

Nu te cersesc.Te vreau.Am dreptul.Sunt
Legat de umbra ochilor tai crunt,

Si-s doara Fat-Frumosul din poveste,
Ajunga stihurile-aceste.

Mai zic atat: Ia seama bine,
Ca-s neam din hotii fetelor Sabine.

Tudor Arghezi

 

Se spune ca domnita care inspirase celor doi poeti versurile de mai sus ar fi fost una si aceeasi: Domnita Gherghinescu-Vania, „o femeie superba, de un mare rafinament intelectual” cum o descria fugar, in Memoriile lui,  Bartolomeu Anania, care o cunoscuse in casa lui Arghezi.

Epitalam

Iată, fecioare din Chios, răsare Luceafărul serii.
Marea e lină, văzduhul e greu de miresmele verii.
Torţele ard luminos şi răsună de cântece casa;
Doris, frumosul pescar, în iatac îşi aşteaptă mireasa.

Vântul suspină prin ierburi, şi murmură marea căruntă,
Mândre fecioare din Chios, să ziceţi cântarea de nuntă.

Tu erai cea mai frumoasă din hora fecioarelor noastre.
Mulţi cunoscut-au puterea privirilor tale albastre,
Mulţi au dorit trupul alb şi buzele dulci ca o floare,
O, Kalliroe; tu ştii că pe mulţi azi în suflet îi doare.

Vântul suspină prin ierburi, şi murmură marea căruntă,
Mândre fecioare din Chios, să ziceţi cântarea de nuntă.

Doris, frumosul pescar, are-o luntre cu zece vintrele
Albe – şi mrejele lui totdeauna de peşte sunt grele.
Glasul lui dulce în noapte departe pe apă răsună,
Părul lui moale luceşte, când trece sub raza de lună.

Vântul suspină prin ierburi, şi murmură marea căruntă,
Mândre fecioare din Chios, să ziceţi cântarea de nuntă.

Doris, deschide, deschide, să intre mireasa în casă.
Tu ai să-i smulgi de pe faţă frumosul ei văl de mătasă.
Noi o să ducem la temple miresme curate şi miere,
Pentru Hymen Hymenaios, Athene şi vajnica Here.

Vântul suspină prin ierburi, şi murmură marea căruntă,
Mândre fecioare din Chios, să ziceţi cântarea de nuntă.

Zeus, stăpânul cel drept, să vă dea din belşug fericire.
Zile senine de muncă să cereţi, şi nopţi de iubire.
Braţele albe să fie un leagăn de dulce-alintare,
Pentru micuţul ce vine ca preţ al durerii amare.

Vântul suspină prin ierburi, şi murmură marea căruntă,
Mândre fecioare din Chios, să ziceţi cântarea de nuntă.

Nu vei mai merge cu noi în câmpiile ude de rouă,
O, Kalliroe, de-acum vei intra în viaţa cea nouă.
Buzele noastre surâd, dar de lacrimi ni-s genele pline,
Când vă urăm cu iubire un ultim: rămâneţi cu bine.

Tace şi vântul în ierburi şi tace şi marea căruntă.
Haideţi, fecioare din Chios, sfârşit-am cântarea de nuntă.

(sursa)

Zorica Latcu, poeta care canta nunta si Elada pagana, avea sa devina, nu mult dupa publicarea acestor versuri, maica Teodosia.

Etichete: , ,

Nu m-am invrednicit sa scriu recenzia promisa in postul trecut si nici altceva, dar daca e sambata sa fie PDS si daca tot a fost pomenit in comentariile ultimului post Stefan Baciu, poetul roman din Hawaii, sa-i dau cuvantul:

Patria

Patria e un mar
Intr’o vitrina de bacanie japoneza
pe strada Liliha
în Honolulu, arhipelagul Sandwich
sau o placa de patefon
ascultata în tacere în Mexico
–Maria Tanase langa vulcanul Popocatepetl–
patria e atelierul lui Brancusi la Paris
patria e peisajul lui Grigorescu
intr’o dupa-amiaza de toamna la Barbizon
sau Rapsodia Romana auzita intr’o dimineata
în Port au Prince în Haiti
si patria e mormantul lui Aron Cotrus
în California
patria e o ciocarlie care se inalta
oriunde
fără frontiere si fără intentii
patria e un concert de Dinu Lipatti
la Lucerna, Elvetia, intr-o seara ploioasa
patria e aceasta adunare de fete
de intamplari si de sunete
imprastiate peste tot globul
dar patria e
mai ales
o clipa de tacere.

Asta e patria.

Continuarea o puteti gasi aici.

Etichete: , ,

Ia sa vad daca ghiceste cineva din ce carte provine pasajul urmator (carte a carei recenzie o pregatesc):

Joi, 10 iunie [1971]

[…] Azi am avut un alt necaz. Ii spusesem Mirei ca maine voi urmari  marea si stralucitoarea Parada de Ziua lui Kamehameha chiar din gradina in care locuiesc, de vreme ce ziarele au anuntat-o ca trecand  prin bulevardul Kapiolani si strada King (strada care margineste gradina pe partea din fata). Mira mi-a spus ca acesta ar fi cel mai bun  loc de urmarit parada  si ca va veni si ea sa o vada.

Pe de alta parte, Tuyet m-a sunat intrebandu-ma daca doresc sa ma duca ea undeva, cu masina, sa urmaresc parada. Afland ceea ce planuisem,  s-a invitat sa vina alaturi de mine si de Mira, iar eu n-am avut nimic impotriva.

Seara, Mira m-a sunat din nou, iar eu i-am spus vestea. De indata a inceput sa se codeasca si mi-a spus ca ea, de fapt, s-a razgandit… ca e ocupata… ca trebuie sa mearga la o petrecere… si ca, la urma urmelor, nu o vrea pe Tuyet impreuna cu noi. Intuind ca era vorba de o stupida scena de gelozie,  m-am infuriat si i-am spus apasat Mirei ca nici ea si nici Tuyet nu vor veni maine. De ce? Fiindca vreau sa fiu singur. E bine?

M-am dus la culcare oarecum iritat de nebunia femeilor. Dar m-am linistit gandindu-ma la biata natura umana.

Vineri, 11 iunie [1971]

Mare sarbatoare in Hawaii: Ziua lui Kamehameha, celebrandu-l pe marele rege care a unificat insulele sub un singur sceptru, dupa secole de dezbinare si lupte fratricide.

M-am sculat la 9, am luat micul dejun si mi-am pregatit aparatul de fotografiat si filmele. Stiam ca parada va incepe in Waikiki la ora 10, asa ca pe la 11-11:30 va trece pe strada King, prin fata gradinii in care locuiesc. De mai multe ori m-am miscat in afara si inlauntru, ca sa observ momentul  in care politita va opri traficul pentru uriasa parada la care vor participa nu mai putin de 86 de formatii. La 11:30 traficul era inca in miscare; tot asa la 12:00… tot asa la 12:30. In ultima clipa mi-am dat seama ca Bulevardul Kapiolani intalneste strada King nu in susul, ci in josul locului unde ma aflam eu. La ora 12:30 parada se termina in fata palatului Iolani, in orasul de jos !

Dezamagit, afurisind-o pe Mira, pe Tuyet si pe toate femeile din lume, am mancat ceva de pranz si m-am dus pe plaja, unde am stat totata dupa-amiaza, nefacand nimic decat sa contemplu marea si cerul.

Etichete: , ,

octombrie 2009
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031