Razvan Radulescu: „Sunt lucruri pe care vreau sa le spun scriind literatura.”

Posted by: a reader on: 9 iunie 2010

• In: Despre scriitori | Uncategorized
• 32 Comments

Am primit un fel de leapsa de la zum; pentru ea si pentru ceilalti fani nerabdatori, am adunat aici, in ordine cronologica:

Interviuri cu scenaristul, regizorul si scriitorul Razvan Radulescu

2001 – „La noi, orice ai face, esti tratat ca o umbra“. Interviu cu Razvan Radulescu  luat de Svetlana Carstean pentru Observatorul Cultural

2005 – Răzvan Rădulescu: „Mi se spune scenarist ca urmare a unei conjuncturi” –  din revista HBO

2006 – „Fac foarte multe lucruri din siciiala“. Interviu cu Razvan Radulescu –  din nou in Observatorul Cultural

2008 – Razvan Radulescu: „Nu este vorba de nici un val al cinematografiei” – luat de Cezar Paul-Badescu pentru Adevarul Literar si Artistic

2008 – Razvan Radulescu: „Mi-as face iluzii sa cred ca sunt scenarist profesionist”  

2009 – Interviu in 4 episoade la HBO  luat de Ana Maria Sandu (video)

2009 – Interviu in engleza cu Melissa de Raaf & Razvan Radulescu (video)

2010 – În cadru: regizorul Florin Şerban şi scenaristul Răzvan Rădulescu la Cinemagia (video)

2010 – Interviu cu Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf 

2010 –  „Razvan Radulescu: As vrea ca spectatorii sa ramana cu experienta pe care a avut-o Felicia” (video)

2010 – TIFF Lounge (3): Răzvan Rădulescu. Magistral – discutie cu publicul moderata si transcrisa pe blogul sau de Mihnea Maruta

***

Cu fraza din titlu incheia acum 2 ani  Razvan Radulescu interviul dat lui Cezar Paul-Badescu pentru Adevarul Literar si Artistic:

– Scrisul de scenarii e o activitate ofertanta, iti aduce tot felul de satisfactii materiale, ai glorie, poti fi receptat mult mai usor la nivel international etc. Spre deosebire de asta, scrisul de literatura e mult mai anonim: nu ai nici glorie, nici bani de pe urma lui. Continui sa scrii literatura?

– Sigur ca da. Dar as vrea sa fac deocamdata o pauza cu publicarea. Mi se pare ca ar trebui sa dau literaturii pe care o scriu sansa onesta de a fi receptata ca literatura, si nu ca urmare a notorietatii mele ca scenarist (atata cata e). Acum trei zile am primit un telefon de la Editura Dacia din Cluj, care mi-a facut oferta unei antologii de opere complete – cu toate scenariile si cele doua romane, republicate. Mi se pare prematur. Mi se pare onorant, dar pe de alta parte inteleg foarte bine cum merg lucrurile. inteleg foarte bine ca „Teodosie cel Mic” s-a publicat cu usurinta, dupa ce sase ani a fost refuzat, pentru ca sunt mai cunoscut ca scenarist. Acum s-a reeditat „Viata si faptele lui Ilie Cazane” tot din acelasi motiv. Cand a aparut prima data romanul, nu a interesat pe nimeni sau a interesat pe foarte putini. Prin urmare, ce scriu acum ca literatura as vrea sa fie perceput ca literatura. De altfel, asa va si fi – nu o sa public probabil urmatorul roman in urmatorii doi ani. 

– De ce totusi te mai intereseaza literatura, cand iti da totul scenariul de film?

– Sa fim seriosi. Te referi la bani? Nu sunt atat de multi; nici gloria nu este atat de mare, nici acoperirea estetica pe care o are scenariul ca scriitura nu e completa. Sunt lucruri pe care vreau sa le spun scriind
literatura.

Dar filmele aduc faima actorilor, regizorilor, nu scenaristilor: faceti o lista cu regizorii cunoscuti, apoi una cu scenaristii (care nu sunt si regizori)  – aici stiti vreun (alt) nume ? Publicarea lui Teodosie cel Mic nu s-a datorat notorietatii lui ca scenarist ci trezirii interesului editurii Polirom pentru literatura romana tanara (doar Cezar Paul-Badescu a publicat acolo chiar inaintea lui); reeditarea cartii Viata si faptele lui Ilie Cazane s-a datorat mai degraba succesului lui Teodosie cel mic decat notorietatii ca scenarist a autorului… Eu am auzit intai, de pe bloguri, de scriitorul Razvan Radulescu, i-am citit cartile si abia apoi am aflat ca e si scenarist, ca e in spatele multora dintre filmele din „noul val” – ca tot nu-i place lui expresia – desi cateva din filmele respective le vazusem deja… Voi ? Cum l-ati descoperit si in ce ipostaza mai intai ? In plus, cei 2 ani de abtinere deliberata de la publicare de care vorbea in interviul din martie 2008 au trecut deja, deci… as vrea sa-i remintesc ca sunt lucruri pe care voia sa le spuna scriind literatura… sa-i spun toate astea si altele…  dar mi-e imposibil: desi cel mai geek dintre scriitorii romani – indeletnicirea lui preferata e sa repare laptop-uri Apple !  – spre deosebire de multi scriitori din generatia lui, care au bloguri proprii sau cel putin citesc si comenteaza pe ale altora, el nu a calcat (aparent) niciodata prin blogosfera romaneasca…

***

Later Edit: am o veste buna si una proasta.

Incep cu cea proasta: iar o sa va dau un motiv de frustrare. Ieri seara, in timp ce eu scriam postul asta, deplangand faptul ca Razvan Radulescu n-are nici un fel de tagente cu blogosfera, acesta statea de vorba (foarte deschis) cu bloggerii, la discutia care a urmat unei proiectii speciale pentru bloggeri, in avanpremiera, a filmului „Felicia inainte de toate” , organizata de revista Tabu… Habar nu am avut… eu care credeam ca sunt la curent cu ce se intampla prin blogosfera… asta mi-a scapat…

Acum vestea cea buna: din cate zicea Cristina Bazavan de la Tabu, organizatoarea evenimentului:

Dupa publicarea recenziilor voastre, Razvan Radulescu si Melissa de Raaf vor alege 5 bloggeri carora le vor acorda un interviu in exclusivitate.

Si pentru asta cred ca nu e prea tarziu: daca ati vazut deja filmul la TIFF sau pe net, sau daca il vedeti maine (11 iunie), cand are premiera in cinematografe, puteti scrie despre el si cine stie, poate asa veti avea ocazia sa il intrebati personal pe Razvan Radulescu: Pe cand o noua carte ?

***

Dar ma intreb daca nu cumva „Felicia inainte de toate”, a carui tema pentru Razvan Radulescu era atat de personala ca a simtit ca n-o poate incredinta nimanui si trebuie sa o regizeze el insusi, este chiar acel „Cat cost” metamorfozat in film, dat fiind ca lucrurile pe care voia sa le spuna in carte si cele pe care le-a spus acum in film sunt despre relatia cu parintii; a se vedea interviul cel mai vechi, din 2001, luat de Svetlana Carstean si pe de alta parte ce spune Ozana Oancea, actrita din rolul Feliciei, in interviul din revista Tabu:

Istoria filmului porneste de la sora lui Razvan, care e mai mare decat el si care traieste in Italia. […]

Ce mi s-a parut apasator a fost ca am inceput repetitiile cu un film pe care ni l-a proiectat Razvan, despre familia lui. A facut niste interviuri  foarte dureroase si foarte personale cu mama si sora lui. Ce am spus noi in film are o incarcatura similara, dar nu e acelasi lucru.

Acolo, la inceput, am intrat in povestea grea a unor oameni si nici macar nu mi se pare ca a fost absolut necesar. Poate pentru el a fost, dar noi am fi putut si fara.

Chiar daca e o mare distanta  intre o carte autobiografica, incepand cu copilaria (chiar cu nasterea!) si un film care plecand de la biografia personala a ajuns la situatia tipica, generica, a copilului-adult universal, ca sa zic asa – reactia cea mai frecventa a spectatorilor a fost sa se recunoasca, sa-si recunoasca parintii, situatia, discutiile lor cu parintii etc. – si care nu expune tot traseul, copilaria, adolescenta, tineretea, ocaziile care au dus la acumularea tensiunii si neintelegerilor, care au cladit bariera, doar le lasa sa se banuiasca in spate si eventual sa fie pomenite sumar, ca in izbucnirea finala a Feliciei… pana la urma e vorba de aceeasi tema, doar de alta modalitate de abordare… Sigur, asta e doar o speculatie,  o ipoteza…

***

Pentru ca asta e un fel de leapsa, i-o dau mai departe Inozzei, la care am gasit informatiile despre proiectia si interviul Tabu, care a scris despre „Felicia inainte de toate” si pe care o invit sa scrie si despre Razvan Radulescu ca scriitor inainte de toate, daca il stie si sub acest aspect…

Etichete: Felicia inainte de toate, film, interviuri, Razvan Radulescu, scriitori romani