Despre regele Mihai, sine ira et studio

Posted by: a reader on: 27 octombrie 2011

• In: Uncategorized
• 2 Comments

In ultima vreme vad ca scriu mai mult prin alte parti decat acasa; am scris la un articol (ultraelogios, aproape hagiografic) al lui Bucurenci despre regele Mihai un comentariu lungut pe care il reiau si completez aici:

Nu am o parere proasta despre fostul rege, poate chiar am pe undeva o doza de simpatie pentru el. Nu am motive sa ma indoiesc ca a fost si e un om cumsecade; ca a fost un om cu convingeri democratice intr-o vreme cand convingerile democratice erau o raritate, mai ales in randul tineretului; ca i s-a pus in spinare, fara sa o fi cerut, la o varsta prea frageda, o povara prea grea pentru el (e un exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee buna). Ca a trait evenimente importante si in unele a fost personaj principal (23 august).

La urma urmei, a fost un om destul de obisnuit pus intr-o situatie foarte neobisnuita. Un om relativ bun dar relativ slab (dar cu unele pusee de energie). Un om sub vremuri, nu un om care isi pune pecetea asupra vremurilor (ex: Alexandru cel Mare sau Napoleon, aflati la putere cam la aceeasi varsta).

A facut figuratie intai pe langa Antonescu & legionari, apoi (cativa ani) pe langa Antonescu singur, apoi cand se vedea ca Hitler pierdea si rusii intrau in tara si-a adunat energia si l-a inlaturat pe Antonescu dar am cazut din lac in put, tara a fost ocupata de armata rusa, a fost decorat de Stalin… si-a mai adunat o data energia si i-a infruntat si pe rusi si ai lor, prin greva regala, dar de data asta zadarnic, tara era in puterea URSS… asa ca s-a resemnat si a facut figuratie si pe langa comunisti, a acceptat guvernul Groza, a asistat pasiv, dezarmat, la tranzitia treptata spre comunism (cand a fost arestat Maniu, de ex, regele era inca pe tron), asta pana cand rusii s-au debarasat (si) de el, cand a abdicat in conditiile lor si in schimb l-au lasat sa plece nevatamat…

Despre abdicarea lui, cum spuneam in postarea precedenta (ma autocitez), am gasit in multe locuri repetat (in presa, parca, nu mai stiu daca si in documente mai serioase) cum ca regele Mihai ar fi abdicat cu pistolul la tampla, pistol pus la tampla lui de Petru Groza; de la inceput informatia mi s-a parut f. dubioasa, pentru ca Petru Groza era un “tovaras de drum”, un oportunist, un “boier rosu”, ok, dar un un om de moda veche, nicidecum un dur, un om care sa puna cuiva – si mai ales regelui – pistolul la tampla. Recent am dat pe net peste un document (parca un interviu al regelui) din care reiesea ca intuitia mea nu ma inselase: de fapt, zicea acolo, parca, dupa ce regele acceptase abdicarea, Petru Groza le spusese lui si/sau reginei mame ca avea pistol in buzunar, ca nu voia sa pateasca si el ca Antonescu.  Bine, chestia cu pistolul la tampla, falsa propriu-zis, e pe undeva adevarata in fond, in sensul ca regele a abdicat silit; dar nici Cuza nici Carol al II-lea, tatal sau, n-au abdicat de buna voie…

Beranger mi-a zis, in discutia aceea de la Ionuca, care a generat postul precedent:

Ştiu povestea cu pistolul lui Groza («Maiestate, n-am vrut să împărtăşesc soarta mareşalului Antonescu»). Ce nu este nici acum clar este dacă într-adevăr MS Regele a fost ameninţat cu uciderea celor 1000 de studenţi simpatizanţi PNŢ. Mi se pare implauzibil şi inutil. Regele observase de pildă că se schimbase garda la palat ş.c.l., iar pe de altă parte, beciurile Ministerului de Interne nu erau Katyn. Mai mult, cartea lui Mark László-Herbert, «Abdicarea regelui Mihai. Documente diplomatice inedite» (Humanitas, 2010), nu pare a prezenta referiri la această ameninţare. S-au vehiculat extrem de multe informaţii în epocă, înainte şi după abdicare (majoritatea fiind ruşinoase pentru guvernele occidentale, în special pt. cele britanic şi elveţian), dar nimic despre mia de studenţi. Versiunea a apărut la zeci de ani de la evenimente. Stau şi mă înteb dacă MS Regele mai ţine minte cu adevărat scena, sau dacă nu cumva a exagerat în interpretarea unei ameninţări voalate de genul «Maiestate, nu uitaţi că avem un număr de studenţi arestaţi…».

Si mie afirmatia aceea mi se paruse de la inceput suspecta, desi de data asta e vorba de o afirmatie reala a regelui. Petru Groza clar nu era omul care sa zica asa ceva (din motivele de mai sus). Gheorghiu-Dej era poate omul care sa o faca (nu prea avea scrupule, l-a ucis si pe Patrascanu), dar nu era omul care sa o spuna – nu in contextul ala, in fata cuiva care in cateva zile va fi in vest; in plus, n-avea nici interesul sa-i provoace lui Petru Groza o criza de constiinta. Despre atitudinea lui Petru Groza fata de studenti e relevanta marturia mitropolitului Bartolomeu Anania, pe atunci conducatorul grevei studentesti de la Cluj din 1946, care trimite o delegatie de studenti la Petru Groza, ca sa obtina eliberarea unor colegi arestati:

Petru Groza ii primise cu bunavointa, le fagaduise sprijinul,  dar tot ce putuse face a fost sa obtina permisiunea lui Teohari Georgescu ca delegatii nostri  sa-i viziteze pe arestati  si sa le dea ceva de mancare si tigari.

Asa ca ipoteza lui Beranger cu amenintarea voalata, aluziva, mi se pare si mie verosimila.

Revenind in zilele noastre si la acel eveniment din Parlament: regele s-a lasat primit in ctitoria lui Ceausescu de reprezentantii PSD iar fiica sa si ginerele sau au luat loc exact langa Iliescu – tocmai cel/cei care il oprisera candva sa vina in tara. Banuiesc ca a fost o manevra electorala a PNL-ului de a mai „spala” PSD-ul, de a il face mai palatabil pentru electoratul sau de dreapta; iar regele le-a facut (poate inconstient) jocul. Lucrul nu e pana la urma surprinzator din partea celui care, acum peste 60 de ani, deschidea lucrarile primului parlament cripto-comunist, rezultat din alegeri grosolan falsificate. De unde rezulta ca, acum ca si atunci, regele Mihai, oricat de bine intentionat, in nici un caz nu poate fi considerat un garant al stabilitatii, democratiei, asanarii vietii politice, cata vreme, in trecut ca si in prezent, forte mai puternice au facut  (majoritatea timpului) ce au vrut cu el.

PS: una dintre fiicele mai mici ale regelui (singura care afaik n-a fost prezenta la aniversarea sa) are blog:  foloseste (si) in blogosfera numele Sophie de Roumanie dar scrie numai despre…  Bretagne (eu cel putin n-am gasit pe blogul ei nimic despre Romania).

Etichete: abdicarea regelui, Antonescu, Gheorghiu-Dej, monarhie, Petru Groza, regele Mihai, republica