Utopia română – sau Cum să ne luăm țara înapoi ?

Posted by: a reader on: 4 decembrie 2015

• In: Uncategorized
• 2 Comments

Schimbarea a început în anul electoral 2016, dar semnele schimbării apăruseră cu ani înainte. Se vădeau în exasperarea tot mai pronunțată a electoratului mai tânăr și mai instruit față de întreaga clasă politică – aceeași mizerie, deosebirile fiind de grad, nu de esență. A fost însă greu să coaguleze nemulțumirea generală într-o mișcare unitară – primele încercări au dat greș: Noua Republică voia sa fie o nouă formațiune politică imaculată, care sa atragă oameni tineri, necompromiși, dar venea cu un program de dreapta conservatoare, foarte tradiționalistă și religioasă, în care cei mai multi tineri nu se regăseau;  Nicușor Dan, tânăr matematician ecologist, fost  olimpic international, candidat la primăria Bucureștiului, cu toată fervoarea din mediul virtual, abia a obținut câteva procente; la fel și Monica Macovei, fosta ministru al justiției, cu faima de justițiară, candidata la președinție sprijinită nu numai de tineri (cu tot felul de idei ingenioase), ci și de intelectuali de marca vârstnici.

Atunci au inteles in sfarsit unde greseau si ce e de facut. Le-a slujit drept exemplu UDMR-ul, care, desi reprezenta doar cateva procente din populatie, a avut tot timpul reprezentare parlamentara si de cele mai multe ori participare la guvernare. La fel ca ungurii, tinerii intelectuali, fie ei liberali, unii chiar cu tenta libertariana, conservatori, unii chiar cu tenta nationalista, sau socialisti, unii chiar cu tenta marxista,  fie ei credinciosi, agnostici si atei, au trecut peste diferente si s-au aliat pentru un scop comun: inlocuirea clasei politice corupte si incompetente cu oameni noi, competenti si necompromisi. Au cautat printre ei specialisti tineri (pe la 30 sau 40 de ani, cu mici exceptii) bine pregatiti, care isi dovedisera valoarea – si i-au promovat la alegerile parlamentare cu toata fervoarea si ingeniozitatea pe care o cheltuisera anterior inutil cu Nicusor Dan si Monica Macovei, de data asta cu un scop realist: ca tanara alianta reformatoare sa ajunga in parlament.

Si au reusit. E drept, au obtinut sub 10 procente – nici nu era de sperat altceva, cu o campanie facuta predominant de voluntari pe net – dar suficient ca sa treaca pragul electoral, ba chiar mai mult decat UDMR si alte partide cu vechime  – si  destul ca sa nu se poata face majoritatea necesara guvernarii fara ei. Au obtinut doua ministere: invatamatul si transportul, alese tocmai pentru impactul direct in viata omului obisnuit. Au pus in fruntea lor cei mai buni specialisti de care dispuneau (si nu duceau lipsa de oameni bine pregatiti) si i-au inconjurat cu niste echipe pe masura. Acestia au facut treaba atat de buna incat rezultatele lor au fost cea mai buna campanie electorala pentru tanara formatiune politica. La urmatoarele alegeri, in 2020, a obtinut majoritatea.

Printre primele masuri, au reformat legea electorala, adaugand urmatoarele prevederi:

– test de competenta pentru candidati: notiuni juridice si economice fundamentale de care au nevoie in activitatea parlamentara (testare grila supravegheata video)

– votul preferential (nominal pe liste) pentru parlament, consilii locale si judetene: alegi candidatul preferat din lista partidului/coalitiei, iar alesii intra in ordinea voturilor obtinute de ei, nu a pozitiei pe lista partidului.

– votul de neincredere:  pe fiecare buletin de vot, la sfarsit, o casuta cu „Niciunul dintre ei„; daca aceste voturi sunt peste 50%, se repeta alegerile la categoria respectiva cu alti candidati (independentii cad, iar partidele trebuie sa propuna alti oameni).

Prima masura fiind destinata sa filtreze incompetentii care „dorm” in parlament, iar ultimele doua coruptii, compromisii. Si astfel, in sfarsit,  viata politica s-a mai asanat si Romania a iesit din zodia lui Caragiale…

Postul acesta s-ar fi intitulat probabil „Ce-ti doresc eu tie…” daca reuseam sa-l termin in  1 Decembrie si daca nu mi-o lua dreamingjewel inainte. 

Etichete: politica, sistem electoral